Întind mâinile în aer
și mă agăț de soare.
Indiferent, pe glob,
de unde ai fi privit în acel moment,
m-ai fi văzut pe mine, atașat discului solar
și atâta umbră, de la mine,
s-ar fi extins peste câmpuri
și peste șaua unui cal năzdrăvan.
Ca un Făt-Frumos aș fi aterizat în odaia ta,
cu bucăți de soare, pentru tine, în dar,
ca bijuterii fundamentale.
Aș fi revenit pe planetă,
cu un atribut de a privi, ca soarele
peste o seamă de lucruri,
a căror slabă vibrație se deplasa pe caldarâm ca melcul
și m-aș fi rostogolit în geamul tău,
în fiecare seară,
ca o mână de raze,
pe când m-aș fi aflat cu treabă, nu departe.