O, fără a-mi bănui mișcarea buzelor tale urmăritul meu atent, deschid inima spre soare, ca pe un teritoriu, corăbiilor lui Columb și încep a disprețui clipele care nu mi te-au adus în cale.
Dar ridic în slavă zeii acelei zile binecuvântate, care mi te-a dăruit vederii, pe când, în conferință, somnul mă aduna din oboseală, în visul cel adânc și dulce al realității.
O, de ce n-am avut loc liber lângă mine, să te fi poftit a ședea? Din stagnarea sentimentală, m-aș fi ridicat, spre vârful muntelui cel sfânt, acolo unde Apollo strălucește, dând soare în fiecare zi.
Poate m-aș fi bucurat mai devreme de căldura brațelor tale, și te-aș fi cunoscut mai bine, o, lumină a vieții mele.
Fără să-mi bănuiască mișcarea buzelor tale urmăritul meu atent, îmi deschid inima înspre soare, ca pe un teritoriu, corăbiilor lui Columb și încep a disprețui clipele care nu mi te-au adus în cale.
Dar, pe atât de mult, ridic în slavă zeii acelei zile, care mi te-a dat vederii, pe când, în conferință, somnul mă aduna din oboseală...
O, de ce nu am avut loc liber lângă mine, să te fi poftit a ședea? De pe atunci, m-aș fi înălțat, din stagnarea sentimentală, spre vârful muntelui, acolo unde Apollo stăruie să ne dea soare, pentru fiecare zi.
Poate m-aș fi bucurat mai devreme de căldura brațelor tale, sau de insolitul povestirilor despre orice prin viață mai însemnat ți-a trecut și te-aș fi cunoscut mai bine.
Fără a-mi bănui mișcarea buzelor tale urmăritul meu atent, îmi deschid inima înspre soare, ca pe un teritoriu, corăbiilor lui Columb și încep a disprețui clipele care nu mi te-au adus în cale, dar, pe atât de mult, ridic în slavă zeii acelei zile care mi te-a dat vederii, pe când, în conferință, somnul mă aduna din oboseală...
O, de ce nu am avut loc liber lângă mine, să te fi poftit a ședea, de pe atunci, m-aș fi înălțat, din stagnarea sentimentală, spre vârful muntelui, acolo unde Apollo stăruie să ne dea soare, pentru fiecare zi. Poate m-aș fi bucurat mai devreme de căldura brațelor tale sau de insolitul povestirilor despre orice prin viață mai însemnat ți-a trecut și te-aș fi cunoscut mai bine.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”