I-am compătimit pe cei care și-au irosit viața cu filosofia, 
dezgropând sensul bietei existențe, din negura epocilor. 

S-au devotat reverenței cu o voință de fier, 
pregătiți să o execute perfect, 
atunci când vor avea un motiv, 
chiar dacă acesta îi va găsi așezați 
pe rafturile subterane ale lui Hades. 

Ce nu au avut ocazia în viață, 
au profitat acum, 
la întâlnirea gândurilor mele cu filosofia lor 
și cu femeia, 
despre care vă scriu vouă, 
celor din secolele viitoare...
Atât de extaziați au fost, 
încât înseși temeliile purgatoriului s-au zguduit.

Ca un alchimist, 
am luat scânteia în palmă 
și am purtat-o prin toate colțurile orașului, 
ocrotind-o într-un felinar.
-Ați văzut cumva un om?
(Va urma)

I-am compătimit pe cei care și-au irosit vremea cu filosofia 
și au scos din negura epocilor sensul bietei existențe... 
S-au devotat reverenței, 
cu acea voință de a o executa perfect, 
când vor avea motiv, 
chiar dacă acesta îi regăsește așezați, pe căprării, 
sub mâna lui Hades. Ce nu au avut ocazia in viață, 
au profitat acum, 
la întâlnirea gândurilor mele
(care-i purtau și pe ei, implicit, făuritorii de sisteme) 
cu filosofia lor și femeia despre care și vouă vă scriu, 
celor din secolele ulterioare, 
și au dat cu toții binețe, atât de extaziați, 
încât înseși temeliile purgatoriului s-au zguduit.

Ca un vrăjitor, 
am luat scânteia în palmă 
și am dus-o în toate cotloanele orașului: 
am ocrotit-o într-un felinar.
-Ați văzut cumva un om? întrebam mereu. 

(Va urma)