Oriunde pașii te poartă, îngerii te așteaptă, 
cu aurele strălucind în palme, supuși, 
în fața ta, cel cu puterea alegerii, între ei și roboți. 
Din înalturi au coborât, pentru popor — iar toboșarul strigă prin sat, 
purtător de veste ce mare fapt s-a întâmplat. 

Un singur semn cu privirea 
și-l ai lângă tine; ca într-o întrecere de foc vine, 
pe urmele lui Azor, câinele lup, ce păzește gospodăria. 
Atent la fiecare vorbă de-a ta, 
îngerul se-apleacă și-ți ridică și umbra... 
„Ei,” 
spun gânditorii cetății, 
„acești îngeri nu se ocupă de materie, ei modelează suflete”.

Pe drum, 
din locul femeilor care frământă cozonaci, 
ajunge murmurul ritmat al postavului. 
Privește-le cu băgare de seamă, 
îmbrăcate în costumele vechi, 
vezi cum gesturile lor sunt dublate de îngeri, 
care, la rândul lor, prepară bucatele noastre, 
pentru bucuria celor din cer. 
Nu le trebuie mai mult decât o atingere 
și cozonacul se va fi copt de la aure, 
lăsând o urmă de abur, care poate fi văzută din cosmos.

În piață, 
câțiva cronicari își ascut creioanele, 
gata să scrie despre invazie...