În Novi Sad, 
cetățuia stă sprijinită pe deal, 
rădăcinile-i 
străpung pământul ca niște vene pietrificate. 
Din turnuri, 
fâlfâie porumbei rubinii, 
cândva purtând în ciocuri bilețele de amor. 

Unde sunt acum 
urmele pașilor spre acele uși cu balamale vechi, 
care scârțâiau, 
mișcate de vântul care duce amintirea?

În undele Dunării, 
rămâne doar umbra mândriei de altădată, 
iar ecoul unui tun surd străbate urbea, 
în timp ce un bătrân șovăielnic își mângâie barba, 
ca pe un trofeu al iluziilor.

O, dar tu, umbră de erou, 
crezând că numele îți va dăinui în albastru de cerneală, 
ce a rămas din tine? 
Caut printre registre și nu găsesc decât acel cuvânt, 
un nume de aer – „Iluzie.”

În orașul Novi Sad, 
din turnurile cetățuii, 
porumbeii roșii, 
jucăuși și zburdalnici 
își iau zborul, 
fluturând aripi ca solii unei povești vechi. 
Cândva, 
o prințesă i-a trimis să poarte în cioc bilețele de dragoste și dor, 
spre o căsuță , a cărei ușă scârțâia ușor 
sub adierea vântului de nord.

Odată,
apele o spun, strânse ca un pumn, în timp, 
sub zidurile semețe, 
un tun a mormăit spre Dunăre,
dirijat de un bătrân capricios, 
care își netezea barba: ura pe cineva 
de peste mal...

O, ce să-ți spun, umbră a unui erou? 
Tu, care ai crezut, poate, că numele îți va fi păstrat în cronici, 
eternizat în file îngălbenite de vreme! 
Caut și tot caut, 
dar găsesc doar pagini goale, 
iar numele tău, acum, pare să fie doar un ecou pierdut, 
un simplu cuvânt... „Iluzie"
și atât. 

În orașul Novi Sad, 
bătrâna cetățuie și-a pus picioarele pe deal. 
Din turnuri, 
fâlfâie din aripi, roși porumbei, 
din cei jucători: au fost trimiși de o prințesă, cândva, 
să ducă în ciocuri bilete de dragoste și dor, 
spre o căsuță, 
a cărei ușă scârțâia ușor
în suflarea vântului de nord.

Spre Dunăre, 
a mormăit un tun, 
dirijat de un bătrân mofturos, 
care-și mângâia barba, 
mulțumit a fi marcat un scor de superioritate 
față de vechiul lui dușman, care, cică, 
un strămoș de-ai mei era. 

O, ce să-ți spun eu ție, umbră de erou, 
care ai crezut 
că numele pe coli ți se va scrie de cronicarii toți?
Tot caut și nu regăsesc nimic în registre. 
Numele tău, se pare, a fost „Iluzie".