1. Portretul fizic

Portretul fizic al lui Ștefan cel Mare este construit de Delavrancea în mod realist, subliniind slăbiciunea trupului său cauzată de boală și de vârstă. Ștefan este descris ca fiind bătrân și marcat de ani lungi de lupte, însă are o privire pătrunzătoare și un chip nobil, care reflectă măreția interioară. Corpul său fragil contrastează puternic cu puterea morală și spiritul neînfricat care-l caracterizează. Delavrancea subliniază astfel cum, deși trupul său este slăbit, mintea și voința lui Ștefan rămân neclintite.

În anumite momente ale piesei, fragilitatea fizică a lui Ștefan devine evidentă și servește drept simbol al decăderii unei epoci eroice. Cu toate acestea, semnele de suferință fizică ale domnitorului nu fac decât să-i întărească imaginea eroică, arătând un om care, deși este aproape de sfârșitul vieții, continuă să-și ducă la capăt misiunea pentru Moldova.

2. Portretul moral

Portretul moral al lui Ștefan cel Mare este marcat de trăsături de o noblețe rară: patriotismul, responsabilitatea și sacrificiul față de poporul său. Delavrancea îl prezintă ca pe un conducător ideal, care pune binele țării mai presus de orice, chiar și de propriile sale suferințe și limite. Este un domnitor care își iubește poporul și care, în pofida stării sale precare de sănătate, continuă să fie preocupat de viitorul Moldovei. Această dedicație profundă arată un caracter nobil, dispus să se sacrifice până la capăt.

Loialitatea față de patrie este un element definitoriu al lui Ștefan, care îl determină să fie neiertător față de trădători și slabi. În piesă, el este gata să le reamintească sfetnicilor și celor apropiați cât de important este să lupte pentru libertatea și siguranța țării, arătând o voință de fier și o determinare care sfidează chiar și fragilitatea bătrâneții.

3. Portretul psihologic

Din punct de vedere psihologic, Ștefan cel Mare este portretizat ca un personaj complex, ce poartă povara deciziilor luate de-a lungul vieții și a responsabilității față de viitorul Moldovei. El este măcinat de grija pentru continuitatea țării sale, de teama că urmașii săi nu vor putea duce mai departe idealurile și valorile pentru care a luptat întreaga sa viață. Această neliniște interioară relevă un om marcat de presiunea de a asigura stabilitatea țării sale și de a lăsa o moștenire demnă de sacrificiile sale.

În momentele de introspecție, Ștefan se întreabă dacă eforturile sale vor fi respectate și înțelese de generațiile viitoare. Această preocupare constantă pentru viitor arată latura profund umană și meditativă a personajului, ce contrastează cu imaginea sa de domnitor autoritar. Frământările și neliniștile sale devin astfel simboluri ale responsabilității istorice pe care el o resimte intens, înțelegând că este parte a unui destin mai mare decât propria-i viață.

4. Portretul social

Ștefan cel Mare este conturat ca un simbol al demnității și puterii Moldovei, fiind mai mult decât un lider – este un model pentru poporul său. Prin deciziile sale și felul în care tratează nobilii, țăranii și răzeșii, el arată cum un adevărat conducător trebuie să fie drept, integru și implicat activ în bunăstarea supușilor săi. Este perceput ca un protector al Moldovei, o figură carismatică și respectată, iar oamenii îl privesc ca pe un stâlp al stabilității și al identității naționale.

Ștefan se poziționează deasupra tuturor intereselor egoiste și meschine, și este gata să pedepsească pe oricine ar amenința integritatea țării. Respectul și autoritatea pe care le impune sunt trăsături care îi consolidează statutul de lider absolut, oferindu-i o aură aproape legendară în ochii poporului său.

Concluzie

Portretul literar al lui Ștefan cel Mare realizat de Barbu Ștefănescu Delavrancea în Apus de soare îl conturează ca pe un personaj de o profunzime remarcabilă, un erou național și un simbol al luptei pentru idealuri nobile. Prin trăsăturile sale fizice, morale, psihologice și sociale, Ștefan este reprezentat ca un om cu o voință de fier, un lider neobosit și un patriot devotat, capabil să-și dedice întreaga viață pentru binele Moldovei. Acest portret reflectă valorile eroismului și ale sacrificiului, oferind cititorului imaginea unui conducător exemplar, care rămâne în istorie nu doar prin faptele sale, ci și prin spiritul său neînfricat și iubirea profundă pentru țara sa.

Portretul literar al lui Ștefan cel Mare ne arată, în esență, că măreția unui om nu stă în puterea fizică sau în bogăție, ci în noblețea spiritului și în capacitatea de a pune binele comun deasupra propriilor interese.