CARACTERIZAREA / PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI ȘTEFAN
GHEORGHIDIU DIN „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu )Roman
modern subiectiv psihologic interbelic)
- perioada interbelică
- două teme majore: dragostea și războiul
- perspectiva narativă
Nu în ultimul rând, modalitățile de caracterizare a protagonistului sunt specifice prozei de analiză
psihologică. Realitatea interioară a personajului-narator se relevă prin intermediul monologului și al
autocaracterizării, ca mijloace ale introspecției.
Prezentarea statutului social, psihologic și moral
STATUTUL SOCIAL AL CELOR DOUĂ PERSONAJE ESTE SURPRINS ÎN CAPITOLUL AL
DOILEA: Ștefan Gheorghidiu este student la Filosofie, iar Ela, studentă la Litere. Cei doi se căsătoresc,
trăind o adevărată iubire pasională.
Ștefan Gheorghidiu primește o moștenire neașteptată de la unchiul avar Tache Gheorghidiu, când
protagonistul încearcă să investească o parte din bani într-o fabrică de metalurgie, devenind asociatul lui
Vasile Lumânăraru, un milionar analfabet. Afacerea cu fabrica, în cadrul căreia lui Ștefan Gheorghidiu i se
dăduse conducerea biroului comercial, se dovedește un dezastru, așa că tânărul moștenitor își dă seama
că nu face parte din această lume și iese din asociație. El se întoarce spre filosofie, iar noile preocupări ale
Elei pentru lux și cumpărături devin pentru el probleme indiferente.
Spre deosebire de el, Ela are o adaptată la această lume. Ruptura cuplului provine din
conștientizarea de către personajul-narator a faptului că „el și soția sa trăiesc în tuneluri paralele”.
două episoade / secvențe narative/ situații specifice
ANALIZA RELAȚIEI DE CUPLU ESTE EVIDENȚIATĂ PRINTR-O SERIE DE SECVENȚE
NARATIVE. Relevant este episodul în care Ștefan Gheorghidiu se ală în permisie la Câmpulung, unde
petrece o noapte de iubire alături de Ela. Bolnav de gelozie, nu se poate bucura de voluptatea acestei
nopți, ci analizează gesturile soției. Astfel, un simplu gest banal al femeii de a-și aprinde o țigară îl
„îmbolnăvește” pe bărbatul aflat în căutarea certitudinii: „Nu aveam nicio dovadă că mă înșelase, dar am
conștientizat atunci că ace gest vine din dorința ei de a poza goală, de a face impresie, un gest de care ea
nu-și mai dădea seama, dar care a devenit revelatoriu pentru ceea ce nu știam eu”.
Finalul romanului se constituie în altă secvență narativă, semnificativă pentru ilustrarea
trăsăturilor de caracter ale PERSONAJELOR. Întors de pe front, Ștefan Gheorghidiu își dă seama că nu
mai simte nimic pentru Ela, despre care afirmă: „O priveam cu indiferența cu care privești un tablou”.
Primește o scrisoare anonimă prin care este înștiințat că Ela l-a înșelat cu domnul G., însă această
epistolă nu-i provoacă niciun sentiment. Așadar, fără să dea vreo explicație, protagonistul decide să se
despartă de ca pentru care odinioară era în stare să ucidă: „I-am scris că-i las totul de la obiecte de preț la
cărți, de la lucruri personale la amintiri, adică tot trecutul”.
În concluzie, CUPLUL DE PERSONAJE, ȘTEFAN – ELA, RĂMÂNE REPREZENTATIV
PENTRU viziunea despre lume a unui autor care a optat pentru modernizarea romanului românesc prin
adoptarea modelului proustian.