Relația dintre două personaje. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

CARACTERIZAREA / PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI ȘTEFAN
GHEORGHIDIU DIN „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu )Roman
modern subiectiv psihologic interbelic)

  1. perioada interbelică
  2. două teme majore: dragostea și războiul
  3. perspectiva narativă
    Nu în ultimul rând, modalitățile de caracterizare a protagonistului sunt specifice prozei de analiză
    psihologică. Realitatea interioară a personajului-narator se relevă prin intermediul monologului și al
    autocaracterizării, ca mijloace ale introspecției.
    Prezentarea statutului social, psihologic și moral
    STATUTUL SOCIAL AL CELOR DOUĂ PERSONAJE ESTE SURPRINS ÎN CAPITOLUL AL
    DOILEA: Ștefan Gheorghidiu este student la Filosofie, iar Ela, studentă la Litere. Cei doi se căsătoresc,
    trăind o adevărată iubire pasională.
    Ștefan Gheorghidiu primește o moștenire neașteptată de la unchiul avar Tache Gheorghidiu, când
    protagonistul încearcă să investească o parte din bani într-o fabrică de metalurgie, devenind asociatul lui
    Vasile Lumânăraru, un milionar analfabet. Afacerea cu fabrica, în cadrul căreia lui Ștefan Gheorghidiu i se
    dăduse conducerea biroului comercial, se dovedește un dezastru, așa că tânărul moștenitor își dă seama
    că nu face parte din această lume și iese din asociație. El se întoarce spre filosofie, iar noile preocupări ale
    Elei pentru lux și cumpărături devin pentru el probleme indiferente.
    Spre deosebire de el, Ela are o adaptată la această lume. Ruptura cuplului provine din
    conștientizarea de către personajul-narator a faptului că „el și soția sa trăiesc în tuneluri paralele”.
    două episoade / secvențe narative/ situații specifice
    ANALIZA RELAȚIEI DE CUPLU ESTE EVIDENȚIATĂ PRINTR-O SERIE DE SECVENȚE
    NARATIVE. Relevant este episodul în care Ștefan Gheorghidiu se ală în permisie la Câmpulung, unde
    petrece o noapte de iubire alături de Ela. Bolnav de gelozie, nu se poate bucura de voluptatea acestei
    nopți, ci analizează gesturile soției. Astfel, un simplu gest banal al femeii de a-și aprinde o țigară îl
    „îmbolnăvește” pe bărbatul aflat în căutarea certitudinii: „Nu aveam nicio dovadă că mă înșelase, dar am
    conștientizat atunci că ace gest vine din dorința ei de a poza goală, de a face impresie, un gest de care ea
    nu-și mai dădea seama, dar care a devenit revelatoriu pentru ceea ce nu știam eu”.
    Finalul romanului se constituie în altă secvență narativă, semnificativă pentru ilustrarea
    trăsăturilor de caracter ale PERSONAJELOR. Întors de pe front, Ștefan Gheorghidiu își dă seama că nu
    mai simte nimic pentru Ela, despre care afirmă: „O priveam cu indiferența cu care privești un tablou”.
    Primește o scrisoare anonimă prin care este înștiințat că Ela l-a înșelat cu domnul G., însă această
    epistolă nu-i provoacă niciun sentiment. Așadar, fără să dea vreo explicație, protagonistul decide să se
    despartă de ca pentru care odinioară era în stare să ucidă: „I-am scris că-i las totul de la obiecte de preț la
    cărți, de la lucruri personale la amintiri, adică tot trecutul”.
    În concluzie, CUPLUL DE PERSONAJE, ȘTEFAN – ELA, RĂMÂNE REPREZENTATIV
    PENTRU viziunea despre lume a unui autor care a optat pentru modernizarea romanului românesc prin
    adoptarea modelului proustian.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *