Gigel Spornic se zbenguie prin curte. Nu este un copil, ci agentul 06. Vârsta lui e inversul cifrei de mai sus, cum e numărul casei pe stâlpul de la poartă.
Speră la un pui de somn în hamac.
Căldura îl toropește și îi dă un ghiont, altfel nimeni nu-și explică aterizarea lui subită în iarbă, fără vreo parașută ancestrală. Zgomotul căderii i-a ridicat pe toți ai casei de la masă. Crengile s-au rupt masiv din prun. S-au prăbușit, împreună cu pretendentul la odihnă.
-Nu am nimic! Gigel Spornic îi asigură pe spectatori, în timp ce se adună, cu mâinile, de pe jos.
Un gând despre „Întâmplarea din… hamac”
Superbe versuri mai ales că sunt inspirate dintr-un fapt real.
Superbe versuri mai ales că sunt inspirate dintr-un fapt real.