Fericirea în viață este a Domnului, precum nota 10, care, se spune, ar fi a profesorului.
Firea ar zburda înspre ceva tentant, dar gândurile de a scrie, pentru posteritate, despre o nouă soartă a personajelor, o ancorează în singurătate.
Imaginea aceluia, pus la zid pentru păcatul de a fi strigat, din buza corabiei: „Ura! Ura! Ura!” înspre tărâmul vizat, îmi hârțuie amintirea.
Dacă protagonistul nu ar fi avut abilitatea de a gândi și a afirma, atunci încercarea autorului nu ar avea niciun rezultat, precum notațiile ar fi avion supersonic, dar n-aș fi eu pasagerul lor.
