Dacă este cineva în cer, 
îmi cunoaște viitorul și râde 
sau nu de planurile pe care mi le fac, 
pentru că vede în față 
și știe cât mai am de trăit 
și cât de mult este depărtată / 
apropiată de împlinire 
ideea mea să stau într-una 
dintre casele întrezărite pe stradă.

Eu, 
dacă aș fi în locul celui care m-ar supraveghea 
din jilțul pe care planeta îl poartă deasupra, 
m-aș înduioșa de altul ca mine din acest moment 
și i-aș disloca energia, 
aș sufla în ea, 
pe care o arde să-și imagineze el 
cum s-ar simți în odăile de la drum 
și cum și-ar petrece orele înăuntru, 
pe ploaia de vară, 
venită ca un semn de prosperitate, 
de pe sub tălpile, 
apăsând norii, 
ale Sfântului Ilie.