Hohotul. Furtuna de vară.
Scrumul rămas din lulele...

Trei lorzi povestesc întâmplări
și dau zarul nălucii
să-l spargă de nori —
o ploaie de cifre
atinge dimensiunea Bunei-Vestiri.

Șarete de aer duc umbrele elefanților
spre istorie.
Și atunci,
în atmosfera mai grea decât supărarea,
apare fetița de cristal.

Stimulii vârstei, romantisme puerile –
în transcriere era să apară „reumatisme” –
v-au dat brânci într-o ceață.
Trebuie ca mâinile mele
să o ridice de pe privire.

Te-ai întors în vise.
M-am trezit dintr-un somn greu.
Dunărea nu te-a învățat nimic –
ea ia în reflectare
numai ce vrea...