Din geanta de mână al zilei, 
azvârlit printre lucrurile împachetate, 
am zărit 
pe cineva trecând prin sine, 
de la călcâi spre creștet.
Eul lui era un tren între două stații 
ale aceleiași glii, 
numite oricum vă veți fi dorit dumneavoastră...
Dar a fost depistat de jandarmii plajei 
și amendat pentru fuga de realitate, 
pentru trecerea frontierei 
dintre un os mai întortocheat 
și altul, înconjurat de cartilaje - mereu supuse 
apăsării nocturne.

Cu talpa împrumutată de la un struț, 
al cărui cap s-a ascuns în nisip de propriile gânduri,
luna însăși fugea de pe boltă  
către coarnele plugului, abia scăpate 
din strânsoarea palmelor de gospodar, 
ca o beizadea se ducea spre locurile 
unde urma să se instaleze,
să risipească banii tatei.

Cel pe care apucasem să-l văd, 
cum mă trezisem buimac din somn, 
pendulează în văzduh 
ca o foaie ieșită de la imprimantă. 

Nu mi-a fost dat să asist 
decât la recuperarea 
tuturor componentelor ființei, 
când el, 
ca un toiag, 
a căzut pe nisipul cald, 
iar eu însumi m-am despărțit în două.