Lângă mine, el a desfăcut bucata de timp și spațiu,
pe care m-am uitat în grabă...
Două planete s-au realiniat, gravitând lent
în jurul degetului mijlociu,
pe care îl ținea suspendat când a despăturit fâșia.

Mă întrebam ce putere ascunsă poartă omul acesta,
în ce fel de fizician se va fi erijat,
de putea, aici, pe țărm,
să manipuleze o parte din cosmos.

Când am privit mai atent pe foaia din mâna lui,
am văzut și îngerii:
derutați de mișcarea neașteptată a spațiului,
adormiți lângă vulcanii planetelor,
se jucau, în ceasurile din miezul zilei, cu magmă.

Unul a dispărut brusc,
lovit în față de un pumn de magmă roșcată.
L-a șters prin topitură —
și unde să se fi dus
această creatură fără sfârșit în structură?