Toate articolele scrise de jonescus

Monologul lui Platon

Platon în prelegeri
Fiecare zi, 
născută din soare, 
îmi ia din puteri, 
mai mult devenind eu 
ideea absolută despre mine, 
din cer. 

Cum se plimbă zeii 
pe lângă ideea, a cărei umbră 
pe pământ eu sunt, 
o văd ei ca pe stâlp? 
Se așteaptă ca, peste ani, 
să intru, 
cu al meu corp de robot, 
în trunchiul ideii 
și, de acolo, vehement,
să vorbesc 
despre traiul auster?  

Atunci, 
în straiul de foc
al metamorfozei, 
când voi luneca de pe planetă, 
în abis, 
oasele-mi vor rămâne în pământ...
Gura de unde 
mi se va auzi? 

Nu figuram pe laptop…

Mi se spune - 
de către un ins, 
ce nu e fioros,
că nu figurez pe laptop. 
Din programare, 
pe cuvânt! nu mă mișc, 
nici pentru a-mi revedea, 
în rai, pe ai mei bunici. 
-Câr, mâr, 
că o fi, că n-o fi!

Mă ridic - 
fluviul Nil, 
comparativ cu mânia-mi, 
nimic nu va fi: 
-Vii tu la mine, 
în spate, cu trei povești, 
pe jumătate citite, 
să mă minți? 
La vătaf dau telefon!
Sultanul, 
cât de aspru, în fața lui Mircea Voievod, 
nu m-a întrecut în furia din prolog!


„Mesagerul n-are nicio vină!” - 
aud voci primprejur. 
-Să vină încoace stăpânul!
De ce-l expune pe el? 

Mutarea a fost în inima orașului, 
al cărei puls vibra a istorie 
și a trai arhaic pierdut. 

Niciun comision nu mi s-a mai luat, 
pentru consum 
și o stea în plus am primit, 
la care, în seară, priveam. 

Din viața compozitorului JAN LEVOSLAV BELLA: Dimineața

Trezit de aurul razei, 
a cerut demâncare, 
trăgând sfoara clopoțelului mut. 

Soarele însuși 
din cer a căzut. 
Pe stradă, 
oamenii se uitau la eclipsă, 
prin cioburi fumurii de sticlă,
dar, în casă, 
evenimentele își urmau cursul firesc, 
surde la rumoarea de afară. 

Cu pași veseli, 
i se aduceau bucatele dimineții - 
pe-un platou, adânc lucind 
a argint. Singurul zgomot auzit 
era al cojii de ou fiert, 
sparte de coada linguriței.

În timp ce-mi imaginez 
toate acestea, 
meciul - de care am uitat - 
a început, deja e doi - zero 
pentru echipa gazdă.  
 

Jan Levoslav Bella

Viața a fost bună în această casă...
Pe culoarele adânci, 
slugile se hârjoneau
și își rosteau vorbe dulci, 
la tunetul vocii stăpânului, însă,
erau prezente și-i cântau în strună, 
fiindcă nu aveau învățătură, 
pentru alt instrument muzical.  

Din vasul cu apă caldă, 
pentru baie, 
vor fi căzut stropi mulți 
pe dușumeaua, 
ștearsă în urmă de poalele 
fustei prelungi, 
ale femeii care, 
în brațe,-l ducea. 

O, timide vremuri 
au mai fost!
Tăcute și blânde -
așa clipele s-au dus, 
pe nesimțite, 
în istoria, 
a cărei față, 
în prezent, 
este curățată de patronul - 
care a fixat o placă memorială, 
afară: 

Replică zeului zugrăvit

E aproape de mine 
un zeu care-mi spune 
că fluviul de frunze aduce suspine.
-Mă spăl în lacrimi -
nu-i nimic, față de alții dormind în morminte -
ce nu mai apucă a se încrunta, 
de la necazul vuind în lume. 
Și în rădăcini, 
de-ar fi, 
eu găsesc sprijin
și îmi înalț sufletul,
înspre soarele verii următoare,
când tu, zeu clevetitor, 
în templu vei fi, 
sugrumat de paloare, 
doar o zugrăveală, 
pupată, veșnic, de babe. 

Dictator, nu tiran!

Deși celebru pentru limpezimea în frază, el a impus canoanele limbii latine clasice, totuși Caesar nu cred că ar fi reușit să aducă pacea în imperiu, din cauza mentalului său belicos. În propria-i evoluție politică și militară, nu reușise decât prin forța armelor.

(Va urma)

Dictator, nu tiran!

Odată cu instalarea împăratului Octavian Augustus, întregul imperiu a intrat sub aripa de aur a păcii. Se spune că a fost cu adevărat cea mai luminoasă perioadă din istoria umanității. Pe pământ, era aproape precum în cer, după cum se rostește în rugăciunea Tatăl Nostru (armonie între clasele sociale, prosperitate, liniște, plăcerea de a trăi) – acesta a fost și unul dintre motivele pentru care a putut apărea profetul Iisus.

Cuvântul era liber, altfel, niciodată, nu s-ar fi vorbit, în public, despre un singur zeu (Dumnezeu). Devenise o modă – în piețe și pe străzile Romei, se regăseau diverși predicatori. Dintre toți însă – cel care a convins a fost Iisus.

(Va urma)

Comentariu bacalaureat: Romanul subiectiv psihologic modern interbelic „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Romanul subiectiv psihologic modern interbelic „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Citește în continuare Comentariu bacalaureat: Romanul subiectiv psihologic modern interbelic „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu