Hohotul. Furtuna de vară.
Scrumul rămas din lulele...

Trei lorzi povestesc întâmplări
și dau zarul nălucii
să-l spargă de nori —
o ploaie de cifre
atinge dimensiunea Bunei-Vestiri.

Șarete de aer duc umbrele elefanților
spre istorie.
Și atunci,
în atmosfera mai grea decât supărarea,
apare fetița de cristal.

Stimulii vârstei, romantisme puerile –
în transcriere era să apară „reumatisme” –
v-au dat brânci într-o ceață.
Trebuie ca mâinile mele
să o ridice de pe privire.

Te-ai întors în vise.
M-am trezit dintr-un somn greu.
Dunărea nu te-a învățat nimic –
ea ia în reflectare
numai ce vrea...

Au trecut douăzeci și șapte de ani.
Gurile nașilor tac în pământ,
mulți dintre jucători
se odihnesc în eternitate.

Peste alți douăzeci și șapte de ani,
dacă îi mai apuc,
voi avea o vârstă de moș, optzeci și doi!
Cum zboară timpul!
N-ar fi o problemă,
întrucât și avioanele zboară,
dar ne ia din viață,
ne izbește de limitele corpului
și nu mai suntem noi astăzi 
cei de ieri.

Creierul obosește
pe drumul cititului,
nu mai poți face abdomene
și nu-ți vine să crezi
unde ai ajuns.

Nu te mai bucuri 
de lucrurile simple,
care te extaziau altădată.

Ești ca un om împins înainte de viață,
un vagon care se întreabă
când o va coti de pe calea ferată.

Mă retrag cu nașul undeva, 
la etajul restaurantului 
și privim explozia sârbei. 

Linii se întretaie pe ritm, 
femeile sar în horă, 
bărbații își mișcă picioarele 
ca fotbaliștii în dribling, 
cercurile se fac, se desfac, 
saxofonul lui Nelu Dudu, 
care s-a auzit și la nunta părinților mei, 
ține isonul formației de muzicanți... 

Uluit de priveliște, 
nașul dă din cap uluit și exclamă: 
„Este ceva... 
Este mai fascinant decât Ciuleandra!”. 

Atunci, mă uit și eu mai atent. 
Voioșia din hore - 
cercurile s-au transformat în linii drepte 
care par a se duce undeva în infinit - 
este o dezlănțuire de energii fără oprire. 

Nu încetează frenezia aceasta. 
E până la Dumnezeu... 

De atunci, au trecut 27 de ani. 
Gurile nașilor tac în pământ, 
mulți dintre jucători se odihnesc 
în eternitate. 

Peste alți 27 de ani, 
dacă îi mai apuc, 
voi avea o vârstă de moș, 82! 

Cum zboară timpul! 
Nu ar fi o problemă, 
întrucât și avioanele zboară;
dar ne ia din viață, 
ne izbește de limitele corpului 
și nu mai suntem noi astăzi cei de ieri. 

Creierul obosește pe drumul cititului, 
nu mai poți face abdomene 
și nu-ți vine să crezi unde ai ajuns. 

Nu te mai bucuri 
atât de ușor de evenimentele simple, 
care te extaziau altădată. 

Ești ca un om împins înainte de viață, 
un vagon care se întreabă 
când o va coti de pe calea ferată.

Mă retrag cu nașul undeva, 
la etajul restaurantului 
și privim explozia sârbei. 

Linii se întretaie pe ritm, 
femeile sar în horă, 
bărbații își mișcă picioarele 
ca fotbaliștii în dribling, 
cercurile se fac, se desfac... 
La saxofon e Nelu Dudu, 
care a cântat și la nunta părinților mei. 

Pe gânduri, uluit de priveliște, 
nașul dă din cap și exclamă: 
- Este ceva... 
Este mai spectaculos decât Ciuleandra! 

Atunci, mă uit și eu mai atent. 
Voioșia din hore - 
cercurile s-au transformat în linii drepte 
care par a se duce în infinit - 
este o dezlănțuire de energii fără oprire. 
Nu pare să înceteze frenezia aceasta. 
E până la Dumnezeu...

Mă retrag cu nașul undeva, 
la etajul restaurantului 
și privim explozia sârbei. 

Linii se întretaie pe ritm, 
femeile sar în horă, 
bărbații își mișcă picioarele 
ca fotbaliștii în dribling, 
cercurile se fac, se desfac, 
saxofonul ține isonul 
formației de muzicanți... 

Pe gânduri, uluit de priveliște, 
nașul dă din cap și exclamă: 
- Este ceva... 
Este mai spectaculos decât Ciuleandra! 

Atunci, mă uit și eu mai atent. 
Voioșia din hore - 
cercurile s-au transformat în linii drepte 
care par a se duce în infinit - 
este o dezlănțuire de energii fără oprire. 
Nu pare să înceteze frenezia aceasta. 
E până la Dumnezeu...

Orizontul pe care mi-l oferi
duce spre mine însumi
mai mult decât o madlenă pentru Marcel Proust.

Mă redescopăr pe mine,
cel de douăzeci de ani,
care își dorea să întâlnească
prototipul de fată care ești tu.

Anii mi te-au ascuns,
pierdut printre alte privighetori —
era să-mi înstrăinez glasul de aur al inimii.
Poate că l-am închis, din greșeală,
într-o cutie de metal
și de acolo, 
oricât de mult ar fi îngânat viața,
nu se mai făcea auzit.
Pufnea în sine,
precum o locomotivă care își lasă aburul
prin munții înzăpeziți.

Singurătatea era tovarășa mea permanentă.
Avea și ea un rost de la destin:
scotea cărțile din sertarele simțirii mele,
mă învăța să-mi aud gândul
și cuvintele care, învelite în lucire,
se adunau la un taifas cu mine,
pe hârtie.

Au fost și prăpăstii
care m-au amenințat cu durata
pe care ar fi cerut-o ridicarea din nou
la ceea ce eram, cândva.

Nu-mi era teamă —
să se înțeleagă de aici —
de căderea în sine,
care măsura doar o clipă.
Mai mult mă înspăimânta urcușul,
asemănător vulturului,
dar eu nu aveam decât elanul 
și nu aripi —
ca stăpânul stâncilor.

Mă uit în ochii tăi
și orizontul pe care mi-l oferi
duce spre mine însumi
mai mult decât o madlenă pentru Marcel Proust.

Mă redescopăr pe mine,
cel de douăzeci de ani,
care își dorea să întâlnească
prototipul de fată care ești tu.

Anii mi te-au ascuns...
Pierdut printre alte privighetori —
era să-mi înstrăinez glasul de aur al inimii.
Poate că l-am închis, din greșeală,
într-o cutie de metal
și de acolo, 
oricât de mult ar fi îngânat viața,
nu se mai făcea auzit.
Pufnea în sine,
precum o locomotivă care își lasă aburul
prin munții înzăpeziți.

Singurătatea era tovarășa mea permanentă.
Avea și ea un rost de la destin:
scotea cărțile din sertarele simțirii mele
și mă învăța să-mi aud gândul.
Cuvintele, învelite în lucire,
se mai adunau la taifas cu mine,
pe hârtie.

Au fost și prăpăstii
care m-au amenințat cu durata
pe care ar fi cerut-o ridicarea mea din nou
la ce am fost cândva.

Nu-mi era teamă —
să se înțeleagă de aici —
de căderea în sine,
care măsura doar o clipă.
Mai mult mă temeam de urcuș,
asemănător vulturului,
dar eu nu aveam decât elan
și nu aripi —
ca stăpânul stâncilor.

De-ale lui Cristian: Cum spală strugurii când plouă și el așteaptă în mașină: Îi scoate pe gem!