Un capriciu al sorții

Un capriciu al sorții,

vârful țuguiat al catedralei,

este o scară mai profundă în lucruri.

Întors din viziuni extravagante,

gândul obosit coboară.

Priveliștea sumbră, mereu linsă de animale,

ca o rană în suflet.

Acest catarg de vis sfredelind văzduhul

și trupul tău de sticlă topită,

totul îmi permite să cred

că voi pâlpâi în biserica întunecată.

Agresat prea mult de nemișcare,

aș putea fi stors de lumină, precum o lumânare.

Trofeul turnirului de poezie de la Dion, echipa câștigătoare

Mihai Firică, Președintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova:

„Nenikikamen! 

Poezia – o ascensiune pe un munte al cărui vârf este mereu învăluit de nori, speranță, deziluzii, iubiri, fantasme, orgolii, victorii, prietenie… Când poețiii visează că au aripi și se pot așeza printre zeii Olimpului, folosind aripi de cuvinte și har, se înșală. De fapt, toți ceilalți își dau seama că poeții doar trebuie să coboare din înaltul literelor către piscul ascuns privirii muritorilor. Sunt bucuros că oltenii recuceriră laurii Olimpului și-i felicit pe Nicolae, Dan, Cristian, Paul, Spiridon și Constantin. Craiova Maxima a Poeziei a primit laurii meritați, ca o încununare a evenimentului dedicat tuturor confraților prezenți la Turnirul din acest an și la cele precedente.

Nenikikamen!”

Vivat poesia!

Dion, oraș antic, situat la poalele Olimpului, oglindește respectul pe care grecii îl aveau pentru zeii lor. Explorarea sitului arheologic este aidoma unei călătorii fascinante prin istorie, cu vestigii bine păstrate ale teatrului antic, templelor și băilor publice. Muzeul Arheologic suplimentează această incursiune în trecut cu artefacte admirabile, care ilustrează viața cotidiană și religioasă a vechilor locuitori.

Leptokarya, pe de altă parte, este o stațiune litorală modernă, situată pe malul Mării Egee (unde muntele se întâlnește cu marea).

La turnir, sub straja lui Zeus, s-a citit poezie de cel mai înalt nivel. Încă în brațele muzelor, Grecia a știut să asculte.

Cele opt minute, acordate fiecărui competitor, s-au dus în eter cu vibrația unor metafore făurite pe îndelete, care au surprins dubla emoție, aceea a trăirii momentului și a luptei cu sine. Cuvintele au prins aripi, iar textul a fost o invitație la introspecție pentru public.

S-a simțit, fără îndoială, măreția poeziei, într-un cadru demn de zeii antici.

Echipa Filialei Craiova, în urma întrecerii, a câștigat trofeul.

Astfel, Grecia a fost martoră la o simfonie de emoții, o celebrare a liricii actuale, pe al cărei tărâm inteligența artificială încă nu-și face de cap.

Participarea și triumful la acest turnir rămân o amintire prețioasă, o dovadă a spiritului creativ care transcende timpul și spațiul. Cu acest prilej – felicitări organizatorilor! -, ne-am reamintit de frumusețea și profunzimea literaturii.

Vivat poesia!

„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”