Momente (Poem regăsit într-un caiet din anul 1997)

Desen de AI
Momentele, 
unele lângă altele,
aliniate ca ținte, sunt împușcate,
întâmplător sau nu,
de vreo șapte mii de ani încoace
- ancheta este în curs -,
de către un vânător neiertător,
pe care mulți l-au numit Cronos.

Clipele nu săreau direct în ceruri
- se spune că ar fi 9 -,
ci se transformau în aripi,
se mai risipeau,
din cauza mai multor curenți;
până la urmă,
cele mai îndrăznețe,
demne de notorietate,
ajungeau în atelierul vieții mele.

Angajasem un făurar,
care utiliza o industrie ardentă
de prelucrare și de fixare în pagină.
Simpatice erau cele care se înfoiau,
când erau obligate de proporția scânteii
să îmbrățișeze sferele,
dintre cele mai pretențioase.
Acestea își scriu cursul cu dor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *