7 noiembrie, 2020, ora: 22,30…

Alte convorbiri…

Azi, am fost dezamăgit. După ce a explodat în geam cu noaptea în cap, soarele nu s-a mai arătat. Însă, uitându-mă la meciurile de la Timișoara, de la București sau din Spania, m-am bucurat cumva de prezența lui (deși, repet, la mine în curte, nu s-a instalat și tot am tras nădejde să apară).

Nu-mi mai sun rudele, pentru că încep să înșire numărul celor afectați de covid. Mie-mi face plăcere să discut despre altceva, dar ele tot la obsesia lor ajung, obsesie firească.

Ieri, pe seară, am vorbit la telefon cu Sandu B., ale cărui idei sunt inedite. Îmi făcea încă o dată calculul la cât i-a oprit lui Băsescu din salariu, 200 de milioane vechi, bani cu care și-ar fi putut achiziționa o Dacia (al cărei preț, atunci, era de 4000 de euro, echivalentul sumei luate abuziv) și „dacă toți bugetarii și-ar fi cumpărat o Dacia, îți dai seama ce ar fi mers uzina de la Pitești? Și poluarea s-ar fi redus, motoarele noi fiind ecologice în proporție mai mare decât mașinile SH aduse acum din străinătate”.

În timp ce aștern aceste rânduri, primesc un mesaj pe whatsApp de la amicul meu, Ionuț P., o replică la ceea ce am mărturisit eu despre mine într-un text recent. Redirecționez mesajul cuiva nocturn, care-mi scrie, la rându-i: „Chiar are dreptate!” și, în plus, mă întreabă – „Este greu să fii emotiv?”.

Iată mesajul de la Ionuț P.:

„Emoțiile m-au muncit continuu, chiar și astăzi trag de ele ca de piatra de moară” (acesta e rândul meu, n.m.D.I.). Ce-mi transmite el: „P.S. Cei care au emoții mari, au și sentimente mai puternice”. Celălalt interlocutor este curios: „E greu să fii emotiv?”.

Întrebarea îmi inspiră o eventuală temă: Despre emotivitate.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *