Toate articolele scrise de jonescus

5 decembrie, 2020, ora 22,43

Mă îndrept spre bucătărie, hotărât să beau zeamă de compot, dar zăresc borcanul cu dulceață de vișine – din care îmi întind pe felia de pâine două lingurițe. Îmi potolesc setea cu apă minerală. Simt nevoia de sărat și rup câteva felii de varză murată, pusă într-un castron acoperit. Apoi, mă întorc mirat în living și mă întreb câți au procedat așa ca mine. Interogația nu are însă viață lungă, deoarece, încă dorindu-mi un aliment sărat, îmi amintesc de telemeaua de vacă din frigider. Merg și-mi tai două felii subțiri pe care le fac sandvici.

Citește în continuare 5 decembrie, 2020, ora 22,43

5 decembrie, 2020

A început atmosfera sărbătorilor de iarnă, extrem de obositoare din toate punctele de vedere, iar la tv., mereu pauzele publicitare sunt consacrate lui Moș Crăciun. I-aș replica lui Liviu J. că, de fapt, cutiile cu imagini vii, televizoarele, sunt pline de Moș Crăciunei, fiindcă, în discuția telefonică de acum două zile, mi-a expus drumul lui pe bicicletă de la supermarket spre casă…

Citește în continuare 5 decembrie, 2020

4 decembrie, 2020

Azi, am trecut cu mașina pe lângă blocul în care am locuit aproape treizeci de ani. Mi se întâmplă frecvent să mă visez în acel apartament spațios, având (în vis) teama de a nu fi surprins de noii proprietari. Mă visez (vis de noapte, nu reverie sau proiect de viitor) și în celelalte două apartamente pe care le-am avut, de unde am dedus că o parte din suflet rămâne în case, chiar dacă nu ni se pare.

Citește în continuare 4 decembrie, 2020

27 noiembrie, 2020

De dimineață, ieșind în curte, am fost întâmpinat de mai multe glasuri de păsări… În sinea mea, m-am întrebat dacă nu cumva aceste păsări, vibrând prin vecini, cântă de frig. Dacă le-aș putea vorbi, le-aș invita să intre în căsuțele pregătite pentru ele (nu de mine, le-am primit!). Mi-am pierdut astfel de gânduri grijulii, pe măsură ce mă îndreptam spre locul meu preferat de răgaz, sub piersic, întrucât, de-a lungul tulpinii, am observat niște ațe albe atârnând, ca firele ciupite din pansamentele de tifon. Chiar mi-am aruncat ochii prin crengi, am crezut că am pus în coroană vreun tricou sau vreun petic, dar frigul nocturn a făcut din aer ațe – mi-am dat seama tot analizând. Peisajul, transfigurat de ger, etala vizual gradele din termometru. Gura de nes, care mai rămăsese în paharul lăsat peste noapte afară, a înghețat.

Citește în continuare 27 noiembrie, 2020

26 noiembrie, 2020

Natura a început să fie urâtă, mai ales din cauza frigului care o stăpânește, care o strânge precum menghina piesa de oțel. Pe șezlong, e imposibil să mă mai așez, fără a pune sub mine o pernă de scaun. Obiectivele îmi sunt din ce în ce mai rare, pe acest final de an. Nu mai sun pe nimeni, pentru că, dacă am sunat, ce lucru minunat mi s-a întâmplat?

Citește în continuare 26 noiembrie, 2020