Astăzi, după ani de zile, am fost, din nou, pieton, prin orașul meu.

Mi-am întâlnit un confrate, pe Calea București. Am mers în căutarea unui refugiu, pe care l-am descoperit în capătul străzii, pe stânga: o veritabilă grădină de vară, delimitată de trotuar, printr-un șir de tuia.

În așteptarea cafelei comandate, am schimbat câteva cuvinte cu administratorul – Cocoșilă este numele lui – care-mi părea cunoscut după figură, precum și eu, lui – îmi confirmă. dar la acest capitol ne-am și oprit, fiindcă amicul meu îl interoghează pe seama sursei de zarzavaturi etc.

Am rămas stupefiat, cel puțin eu, care am pățit-o, cândva: am aflat cum se coc mai devreme unele legume, prin utilizarea acidului din baterie… Brrr!

(Va urma)