În inimi, se vor fi declanșat furtuni,
omul va fi îmbătrânit sub talpa iernii, 
dar, vestalelor, uitați-vă în jur:
pământul a zămislit liliacul
și, în azur, se aude glasul privighetorii!
Nu sunt acestea minuni 
despre care voi să cântați? 
Ce mai așteptați?
-Dulcețuri și apă, 
din mâna gospodinei?
Vă tulbur eu corul
sau umbra mea din suflet? 
O, nu! Veniți degrab':
câmpia înverzește, 
copacii au fugit din uscăciune, în muguri...
Culoarea-i apogeul, cerut de Galilei, 
pentru a răsturna planeta 
între florile gravitând pe axă. 
Dar nici măcar faptul acesta, dacă s-ar întâmpla,
să vedem planeta cu nările în polen,
nu ar clinti armonia din cer - 
piramidele ar susține pământul în picioare
și ar sparge gheața simțirii umane, 
cu vârful lor tare.

De acum, 
pe voi, muze înălțătoare, 
vă ascult!


(Va urma)