În timp ce scriu aceste rânduri pentru voi, stau în camera hotelului – în ambientul asigurat de aerul condiționat. Pentru atmosferă, țin televizorul deschis, pe unul dintre posturile care valorifică filmele vechi, de pe vremea comunismului – cât de senină părea viața și în Albania, atunci, de parcă toți aveau doar două profesii convenabile, care se potriveau timpurilor noi ca o mânușă: medic și inginer sau ceva echivalent.

Mă reconfortează pacea artificială care vine din peliculă, mai apăsat decât aerul rece de la aparat… Totuși, cât de mult se fumează în aceste filme! Dacă aș verifica partea de sus a televizorului, precis ar fi afumată. Norocul actorilor că nu o fac, pentru că le-aș lua țigara din mână și aș arunca-o, cu toate că s-ar putea să nu-i mai ajung, din cauza vremii care i-a înglobat și a trecut cu ei cu tot în istorie.

Și istoria aceasta unde o fi?