Stau aproape trei ore la plajă, vreme în care omul cu înghețata nu încetează a defila pe țărm, cu aceleași vorbe. Încă nu am remarcat pe nimeni să fi comandat vreo înghețată. În ce o fi pusă înghețata? Începe să se întindă, sub fierul de călcat al soarelui?

Gândul asupra sorții acestui sortiment de cremă adorat de copii (și nu numai) nu durează prea mult… Alți negustori lasă urme efemere în nisip.

În zare, vasele de croazieră își accentuează prezența prin fumul care iese prin coșul lor uriaș. Miroase a fum, dar nu de la vapoare, ci de la un grătar, pe care un negustor învârte, cu degete subțiri și înnegrite (de la cărbunii încinși) porumbii doldora de lapte (vegetal). El are succes. O turistă cu pălărie comandă un porumb pe care-l pretinde învelit în foaia verde (de păpușoi).

(Va urma)