Publicul din țară nu este, în general, familiarizat cu activitatea literară desfășurată în limba română în Israel. Astfel, Ion Cristofor își propune să ilumineze un segment cultural important, dar adesea trecut cu vederea, contribuind semnificativ la cunoașterea și aprecierea literaturii românești din diaspora israeliană. În lucrarea sa, O istorie a literaturii de limbă română din Israel (Editura Napoca Star, Cluj – Napoca, 2023), structurată în două secțiuni distincte – Poeții și Poezie și Umor –, sunt prezentați, în ordine alfabetică, peste cincizeci de autori, ale căror repere de creație sunt tratate cu fină acuitate de către Ion Cristofor.  

Livia Abba se evidențiază prin meditația profundă asupra unor evenimente grave, cum ar fi pandemia de Covid. Emilia Ataba explorează intens sentimentul înstrăinării, aducând în prim-plan experiențele personale ale alienării. În contrast, Gabriela Baddour, deși adeptă a unui modernism temperat, nu renunță la valorile clasice, integrând armonia rimei și ritmului în creațiile sale. Cea care-l impresionează pe antologator, deși pregătirea ei este în domeniul artelor plastice, este Beatrice Bernath, din a cărei operă lirică sunt redate numeroase texte. Etgard Bitel este preocupat de trecerea inexorabilă a timpului și, asemenea lui Faust, încearcă să-l oprească în loc („Volumele publicate – Femina și Intersecții ne oferă prilejul de a descoperi un poet al esențialului”). Poemele Marlenei Braester, recent descoperite de către Ion Cristofor (după cum el însuși mărturisește) pe unul dintre site-urile literare, constituie „un spațiu simbolic cu semnificații multiple”, invitând cititorul într-o lume de adâncă reflecție.

Felix Caroly, o voce proeminentă în peisajul poeziei israeliene de limbă română – așa cum îl caracterizează Ion Cristofor -, revine în prim-plan cu o remarcabilă crestomație de autor, intitulată Sertarul cu iluzii. Lirica sa parcurge o evoluție semnificativă, de la exerciții pe teme clasice, precum evocarea unor epoci mai faste, către o estetică baudelairiană a urâtului. Iudit Coman se apropie într-o manieră inedită de propria ființă lăuntrică, explorând cu sensibilitate și profunzime abisurile sinelui. Adrian Grauenfels este descris drept „un poet postmodern, de mari resurse, cu un talent ce nu și-a dezvăluit încă toate dimensiunile”. Riri Sylvia Manor, laureată a prestigiosului Festival Internațional de Poezie „Lucian Blaga”, ediția a XI-a, se distinge printr-o poezie de factură intelectualistă. Ea reușește să îmbine ingenios, într-un echilibru aproape oficinal, elementele cotidianului cu acelea livrești. Această abordare duală conferă operei sale o complexitate aparte, în care banalul devine pretext pentru meditații filozofice și introspecții adânci. Utilizând un limbaj precis și rafinat, Manor explorează temele universale ale existenței umane, de la efemeritatea vieții, până la căutarea sensului în haosul cotidian. În această alchimie subtilă, fiecare poem devine o miniatură atent lucrată, în care sensurile se revelează strat după strat, invitând cititorul la o lectură atentă și reflexivă.

Dintre poeții care i-au atras atenția lui Ion Cristofor, printr-un discurs liric bine susținut, îi menționăm pe Shaul Carmel, Luiza Carol, A. Clain, Sebastian Costin, Sandu David, Madeleine Davidsohn, Andrei Fischof, Maria Găitan – Mozes, Albert Goldenberg, Mircea Gorun, Solo Har, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Iulius Iancu, Mioara Iarchi – Leon, Solo Juster, Paul Kidron, Radu Klapper, Rabanit Debora Landman, Tania Lovinescu, Bianca Marcovici, Liana Maxy, Ana Negreanu, Sesto Pals, Noemi Pavel, Paul Păun, M. Rudich, Silviu Sanie, Eran Sela ș.a.

În cea de a doua secțiune, regăsim pe unul dintre cei mai populari poeți, afirmat cu preponderență în perioada monarhică – este vorba despre Ion Pribeagu. „Pline de haz, vervă, invenție verbală, aciditate umoristică, poemele autorului sunt caracterizate de virtuozitate formală, de o subțire ironie sentimentală” (Și-l întreabă mama dulce/Ce-ai dori tu bunăoară/Să-ți aducă mama dragă/Frățior sau surioară?//Davidel zâmbind răspunse
Fără nici o etichetă/-Dacă aș ști că nu te doare/Aș dori o bicicletă!” – Dorința lui Davidel).

În concluzie, cartea Istoria literaturii de limbă română din Israel reprezintă o contribuție esențială la înțelegerea unei literaturi mai puțin cunoscute, dar extrem de valoroase. Printr-o analiză riguroasă și cuprinzătoare, Ion Cristofor pune la dispoziția cititorilor nu doar o panoramă evolutivă, ci și o incursiune profundă în operele și viețile poeților și scriitorilor care și-au găsit inspirația pe meleagurile israeliene. Această lucrare nu doar că documentează și contextualizează evoluția literaturii de limbă română din Israel, dar reușește și să evidențieze contribuția acesteia la patrimoniul cultural global, subliniind legăturile profunde dintre identitatea națională și experiențele universale ale exilului, înstrăinării și integrării.