https://carturesti.ro/carte/nichita-stanescu-intr-un-nou-context-428704856

https://www.libhumanitas.ro/nichita-stanescu-intr-un-nou-context-dan-ionescu-a215392.html

https://editurajunimea.ro/carti-publicate-la-editura-junimea-care-au-primit-distinctii/

https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/editura-junimea-i-revista-scriptor-premiate–217509010.html

https://sicap.ai/achizitii/contract/107288311

Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Craiova a acordat Premiile pentru volumele publicate în 2019

https://ro.scribd.com/document/508506197/Nichita-St%C4%83nescu

Calendarul evenimentelor, 23 noiembrie – selecţiuni

https://revista-mozaicul.ro/wp-content/uploads/2020/11/Mozaicul-06-iunie-2019-web-3.pdf

https://www.editie.ro/index.php/actualitate/9288-premiile-filialei-craiova-a-usr-pe-anul-2020

https://www.bcucluj.ro/sites/default/files/public/images/doc/referinte_critice_2012.pdf

https://www.agerpres.ro/comunicate/2022/06/08/comunicat-de-presa-muzeul-national-al-literaturii-romane–931553

„I.L. Caragiale astăzi” – Colocviu național

Continuă lectura Cartea Absurdul în opera lui I. L. Caragiale – pe net etc. →

Cum să depășesc imobilitatea materiei?
m-am întrebat într-o după-amiază.

Cât de mult aș fi vrut, atunci,
să pun motoare în lucruri,
să alerge pe lângă mine
și frunzele să zboare, 
fără putință de popas!

Gândul întrece, încă,
tot ce s-a inventat.

Importantă e participarea oamenilor la planul divin,
dar numai prin credința în Dumnezeul 
despre care le-a vorbit Iacov.
Intervenția Domnului e calculată,
majoră însă este concesiunea 
aceluia căruia i se adresează. 

Nu se forțează evenimentele.
Cursul terestru al lor,
pentru a fi rezistent, 
trebuie să aibă principalul izvor 
în inima oamenilor. 

Vorbind, Iisus exprimă 
aspecte ale personalității umane. 

Trudă

Fiind iarnă, 
m-am îmbrăcat într-un palton
cât se poate de gros.
Trăgeam sania după mine. 
Fularul bătea în vânt
ca unica mea armă de înfruntat realul,
cu palmele mai loveam zăpada 
imprimată în haine, 
ca s-o înlătur, 
dar pentru mine, pornit la război, 
scuturatul însemna o trudă pe front. 

            Energia cameristelor se observă în jocul de roluri. Maia, prima dintre ele, care-și imită stăpâna, atrage atenția asupra obsesiei în curățenie pe care aceasta o manifestă, nu în privința întregii case, cât mai ales a propriei odăi, pe care o vrea mereu imaculată. Claire își joacă atribuția de menajeră, având, însă, în față o „doamnă”, care, deși falsă (fiind jucată de Maia), este mai complexă, pentru că o cunoaște mai bine, îi știe gândurile ascunse, precum „râvna” de a purta pantofii de lac. Astfel, Claire are de înfruntat o primă ironie, pe care însă o „parează” din postura aceleia care ar pune, mai presus decât orice, interesul femeii pe care o servește:  

Continuă lectura Cameristele →

Max Frisch

            Față de tragedia antică, unde corul subliniază forța destinului, în drama lui M. Frisch, Biedemann și incendiatorii, subintitulată Piesă didactică fără morală, dimpotrivă, se cântă despre capabilitatea omului de a-și determina singur soarta. Corul este o prezență efectivă în direcția de a atenua psihoza incendiului imprimată piesei de propensiunea latentă a celor doi piromani găzduiți de Biedemann.

Continuă lectura Max Frisch →

Așteptându-l pe Godot

            Afirmând: „Nimic de făcut”, Estragon vizează numai propria-i neîndemânare, de a nu-și fi putut scoate gheata, pe când Vladimir duce sensul mai departe, în plan existențial. Pentru el, pentru Vladimir, expresia a însemnat, de-a lungul timpului, un motiv de a se autodepăși, de a se încăpățâna să lupte pentru ceva ce-și dorea împlinit, însă, cu amărăciune, a ajuns la concluzia că, într-adevăr, totul este deșertăciune, că face parte el ca individ dintr-un sistem pe care nu-l poate depăși, pentru că, după repetate sforțări, tot aici a ajuns, la revederea cu Estragon, un prieten cu o situație socială similară. Diferența dintre ei este că Estragon ia lucrurile / afirmațiile la propriu, în timp ce Vladimir le socotește, le dă un sens cultural sau, cel mai adesea, filosofic, deși înclinație artistică are Estragon, individ cu încercări lirice în trecut.

Continuă lectura Așteptându-l pe Godot →

Rinocerii

            Într-o atmosferă de piață, regăsim un tic de comportament, dintre acelea avute de Farfuridi și Brânzovenescu din O scrisoare pierdută, dar în altă notă, inspirată de moravul celui pe care Jean, personajul cu purtare previzibilă, trebuie să-l întâlnească:

Continuă lectura Rinocerii →

            Portretul lui Emil Gayk nu este ieșit din comun, însă impresia incisivă pe care o lasă l-ar include în acea mult trâmbițată categorie de om / pasăre; ascendentul autohton al lui Emil Gayk este Păsări – Lăți – Lungilă, iar cel universal, banala ascuțitoare sau guma de șters, aflată la îndemâna copiilor din clasele primare: „Gayk este singurul civil care poartă pe umărul drept un susținător de armă. El are gâtul totdeauna supt și moralul foarte ridicat. Nu poate fi ostil multă vreme cuiva, dar din privirea-i piezișe, din direcțiunea ce ia uneori nasul său ascuțit, precum și din împrejurarea că este aproape în permanență ciupit de vărsat și cu unghiile netăiate, îți face impresia că este în tot momentul gata să sară pe tine pentru a te ciuguli. Ascuțit bine la ambele capete și încovoiat ca un arc, Gayk stă totdeauna puțin aplecat înainte, astfel că poate ușor domina împrejurimile. Ține să fie bine pregătit pentru orice eventualitate, și de aceea doarme numai în frac și mănuși albe, păstrând ascunse sub pernă o notă diplomatică, o cantitate respectabilă de pesmeți și… o mitralieră”.

Continuă lectura Emil Gayk versus Păsări – Lăți – Lungilă →