În perioada elaborării tezei, l-am întâlnit pe criticul Petre Ciobanu:
„Am mai multe reviste vechi și alte materiale interesante, pe care nu le pot lua cu mine în mormânt, iar tu ești cel mai în măsură a le dobândi” – mi-a spus, la o cafea, în cartier. Îmi adusese trei plase de periodice, dintre care cel mai vechi era din anul 1867. Mi-a sugerat să-i facem o vizită lui T. N., distins eminescolog, care locuia în apropiere.
T. N. ne aștepta, în grădina blocului. Era vară. După turul grădinii, prevăzută cu un bazin artificial, în care se refugia o broască țestoasă, ne-am așezat pe o bancă, sub bolta de viță-de-vie, purtând discuții literare. Un pui de cioară sărea printre noi – mie mi-a aterizat pe mâna stângă, atras de strălucirea ceasului.
„L-am găsit și l-am îngrijit ca pe un copil” – ne-a explicat T. N., despre pui, după care și-a continuat conversația: „Au scos din biblioteca județeană mobilierul vechi. Am zărit, în curte, jilțul lui Macedonski și l-am luat acasă. Haideți să vi-l arăt!”. În sufrageria apartamentului, jilțul, împins sub masă, nu era atât de mare, precum mă așteptam, dimpotrivă, mi s-a părut a fi sub dimensiunile unui fotoliu obișnuit.
T. N. revenise, de curând, din Republica Moldova:
„M-au ospătat ca pe rege. Acolo, sunt douăsprezece feluri de mâncare, la o masă”.
Vizita nu a fost de durată. La plecare, T. N. mi-a oferit câteva dintre volumele lui, cu autograf.
Soarele zilei respective lucește în amintirea mea.
P.S.
Știam despre jilț, de la prof. George Firănescu, dar nu aș fi bănuit niciodată că mai există:
În ședințele de cenaclu ale revistei „Literatorul”, Al. Macedonski obișnuia să-și etaleze importanța, precum un aristocrat: Trona ședința din centrul sălii, tolănit în acest jilț, de unde, cu privirea-i ascuțită, observa pe fiecare pretendent la titlul de poet. Lui George Bacovia, care a citit, la cenaclu, poezia Plumb, i-a dedicat această epigramă:
„Poete scump, porți mândre flori de laur,
Căci, singur, până astăzi,
Din plumb făcut-ai aur”.