Într-o discuție, inițiată de Andreea Trandafirescu, am vorbit despre ereditate, în ce măsură influențează (sau nu) destinul omului.

Există un patrimoniu al poporului, numit „folclor”, care se caracterizează prin mai multe expresii, al căror tâlc, pe care l-am descifrat în etape, când situațiile erau compatibile cu adevărul exprimat de cuvinte, lămurește situația: „Așchia nu sare departe de trunchi!”.

Sunt însușiri congenitale, boli care se transmit prin gene, precum schizofrenia, și, de aceea, se recomandă sau le este interzis acelora suferind de o astfel de boală, să aibă copii. Schizofrenicii sunt inteligenți, vorbești cu ei, fără a te simți în pericol, dar li se poate întâmpla să li se pară ceva în neregulă, un cuvânt sau o privire etc. Din acel moment, ei sunt sub autoritatea unei idei fixe, cum să te reprime (cum să ți-o plătească pentru ceva de care nu ești vinovat cu nimic, decât de faptul de a fi ajuns în preajma lor) și nu se mai pot opune ideii care i-a cuprins, furiei generate din aer.

Acum mai bine de șaisprezece ani, am fost într-o vizită la o familie, al cărei pater familiae știam că suferă de un asemenea morb.

(Va urma)