Constantin, bunicul meu, cel care a fost jandarm în București, pe durata celui de al Doilea Război Mondial, mi-a relatat, de la fața locului, de la nivelul istoriei trăite de el, două episoade, semnificative, pentru civilizația a două nații, germanii și rușii.

În trecerea lor spre front, ostașii germani schimbau trenurile în Gara de Nord. Jandarmii, între care și bunicul meu, urcau în compartimente și găseau – lăsate pentru ei, de către nemți – pastă de dinți, ciocolată, țigări etc.

Când au ajuns și rușii, primul jandarm care a urcat, în urma lor, a strigat disperat celorlalți colegi de-ai lui să nu mai vină, fiindcă peste tot, în vagoane, erau o mizerie și un miros de nedescris.

În calitate de jandarm, bunicul a avut ocazia de a o fi văzut pe Regina Mamă, însoțindu-l pe Regele Mihai. „Cum era, tată?” – așa-i ziceam bunicului, „tată”. „Frumoasă, tată, frumoasă!”. În plin comunism, bunicul se ridica în picioare și îmi vorbea cu încântare despre Regele Mihai, efigia României serioase.