Diogene, ce este frigiderul?

E un aparat al viitorului. Când mă plictisesc, închid ochii și mi se deschide o poartă înspre alte vremuri, poartă pe care nu mă sfiesc să arunc o privire, dintre acelea pline de curiozitate. Și l-am prevăzut pe cel care va păși pe acest drum, pe care ne aflăm noi, peste două milenii. Suferința mea, pentru dependența lui de mecanisme, e vie, încă de pe acum și m-am grăbit să o exprim către tine. Eu, în secolul meu, îl prevăd pe cetățeanul mileniului al XXI-lea, dar el nu va afla nimic despre mine, fiindcă stau pitit în butoiul meu, ferindu-mă de vorbele voastre, ale contemporanilor și să nu mă considerați plin de emfază ori, ceea ce m-ar deranja, deplasat cu mintea, de la normalitate. Stau și-mi notez viziunile din meditație. Pentru voi, concitadinii mei, pregătesc o lucrare despre viețile filosofilor și, fiindcă le-am descifrat cusurul, nu mă voi înscrie în doctrina lor; sunt interesat să dau eu drumul la o școală, pentru eternitate, care să proslăvească austeritatea, ca mijloc înspre sine și înspre fericire.

(Va urma)