Viața a fost bună în această casă...
Pe culoarele adânci, 
slugile se hârjoneau
și își rosteau vorbe dulci, 
la tunetul vocii stăpânului, însă,
erau prezente și-i cântau în strună, 
fiindcă nu aveau învățătură, 
pentru alt instrument muzical.  

Din vasul cu apă caldă, 
pentru baie, 
vor fi căzut stropi mulți 
pe dușumeaua, 
ștearsă în urmă de poalele 
fustei prelungi, 
ale femeii care, 
în brațe,-l ducea. 

O, timide vremuri 
au mai fost!
Tăcute și blânde -
așa clipele s-au dus, 
pe nesimțite, 
în istoria, 
a cărei față, 
în prezent, 
este curățată de patronul - 
care a fixat o placă memorială, 
afară: