Trezit de aurul razei,
a cerut demâncare,
trăgând sfoara clopoțelului mut.
Soarele însuși
din cer a căzut.
Pe stradă,
oamenii se uitau la eclipsă,
prin cioburi fumurii de sticlă,
dar, în casă,
evenimentele își urmau cursul firesc,
surde la rumoarea de afară.
Cu pași veseli,
i se aduceau bucatele dimineții -
pe-un platou, adânc lucind
a argint. Singurul zgomot auzit
era al cojii de ou fiert,
sparte de coada linguriței.
În timp ce-mi imaginez
toate acestea,
meciul - de care am uitat -
a început, deja e doi - zero
pentru echipa gazdă.