Anunțată de orologiul din piață, 
ora prânzului este, 
pe de-a-ntregul, 
onorată:
după seninele plimbări,
Jan coboară din trăsură
și se îndreaptă, 
cu pălăria în mână, 
înspre casă. 

Sub pașii angajaților, 
holul răsună...
Unii deschid ușile, 
alții deretică - 
o simfonie a preocupărilor,
însăilată în peisaj.

Înainte de a se așeza la masă, 
compozitorul apasă o clapă 
de pian - 
sunetul acesta este mai vibrant 
decât al farfuriilor mișcate 
în sertar.

În vara anului curent, 2022, 
din podul de sunete, 
clădit în istorie, 
coboară vechii locatari, 
făpturi de amintire,
pentru a retrăi, 
odată cu mine,
liniștea din cuib,
fiindcă n-au fost retrograzi.