Întrebat despre mare, Diogene spunea:

„În Grecia, ești sigur, vara, în sezon, că nu ai zile ploioase. Nu este nicio diferență între temperaturile de pe țărm și din apă. Plonjezi în valuri, precum te-ai plimba pe mal, iar din mare, când ieși, nu ai nevoie să alergi printre cearceafuri și oameni, ca să te încălzești.

Soarele nu este atât de „iute”, ca în alte părți. Într-o vară, am prelungit expunerea la soare, până la ora 13,00 și nu m-a ars. Eram numai la a doua zi de plajă.

Pe mine, totdeauna m-a interesat să trăiesc altfel realitatea. Deși nu am fost în multe locuri, despre care am auzit vorbindu-se, am nostalgia lor, stare pe care o pot explica prin existența unui sine profund, pe lângă sinele manifestant.

Când am o problemă, care mie mi se pare pregnantă, mă gândesc la oamenii altor tărâmuri. De pildă: în timp ce suport observațiile concitadinilor, despre vreo extravaganță de-a mea, știu că, pe banchize, un eschimos trage, după el, sania, în care se zbate o focă lucitoare sau un pește enorm”.

(Va urma)