Pisoiul alb (2)

Duminică, 
i-am dat o felie de pâine cu pateu.
Lângă el, 
pe nesimțite, 
s-a înființat, 
ca stâlp mofluz, 
mama lui, 
stufiș de alb, 
o taciturnă,
precum bufnița înșiruită 
la taifas,
dar bătrâna felină „nu a suflat”,
câtă vreme puiul ei a mâncat. 
Mă așteptam să se încaiere pe bucată,
dar nu...

Am fost impresionat 
de atașamentul animal. 

(Va urma)