Numai născându-se, puteam stinge flăcările noi, deșteptate, 
mă grăbeam să salvez pe bolnav, 
pe când, acum, eu îți ofer ajutor lent și târziu. 
Când mânia este în curs, cedează-i. 
Pornirea violentă are începuturi grele pentru toți. 
Înotătorul prost, care ar putea să descindă indirect, pe ocolite, 
luptă să meargă în apele dușmănoase. 
Inima cuprinsă de iubire este neîngăduitoare cu arta
și are cuvinte cu furie, pentru cei care o sfătuiesc. 
Mai bine te apropii, când deja permite să fie atinse rănile sale
și va fi aptă pentru sfaturile adevărate. 
(Variantă: 
Sufletul neliniștit și până acum neîngăduitor cu arta 
a respins și are cuvintele celui care îndeamnă la ură.
Intervin (întreprind un leac) atunci când deja permite 
să fie atinse rănile sale 
și va fi împodobit cu graiuri adevărate). 

(Va urma)

Chiar ziua cea mai apropiată este cea mai bună pentru apărare. 
Cele mai multe fluvii sunt sporite prin strângerea apelor. 
Dacă ai fi știut curând cât de mult te pregăteai să greșești, 
nu ți-ai apăra ochii tăi cu scoarță, Myrrha!
Eu am văzut că rana, care, la început, fusese vindecabilă, 
neglijată, a adus daune de lungă durată,
dar, pentru că ne place să culegem flori pentru Venus, 
spunem continuu: „Mâine, fiecare va deveni același!”. 
Dacă, totuși, momentele primului ajutor au trecut
și vechea iubire șade în sufletul înrobit,
vindecarea este de prisos: dar el, pentru că sunt chemat 
mai târziu la cel bolnav, 
nu va trebui să fie părăsit de ai săi. 
Eroul Poeantius fusese rănit. 
Trebuise să taie din rădăcină, cu o mână sigură, 
această parte. Totuși, se crede că acesta sănătos, după mulți ani, 
a opus, în războaie, o mână zeiască (ultima mână). 

(Va urma)