Tu, Phoebe, ajută în mod egal poetului și celui care tămăduiește
și ai grijă ca și unul și altul să fie puși sub tutela ta. 
Când trebuie și neliniști mici ating inimile, 
dacă îi vine greu, oprește pasul la primul prag. 
Striviți, cât timp sunt noi semințele rele ale bolii subite
și cavaleria ta, începând să meargă, să reziste, 
căci durata oferă puteri, întârzierea face strugurii tineri
și face holde sănătoase, din ceea ce a fost iarbă. 
Acest copac răspândește umbre vaste asupra trecătorilor.
În vremea în care a fost plantat, mai întâi, a fost nuia - 
atunci, putea fi smuls cu mâinile din pământul adânc;
acum, stă prin puterile sale în întinderea îmbogățită. 
Cercetează cu o minte ascuțită în ce fel este acest lucru
pe care îl iubești
și retrage gâtul din jugul care va răni. 
Opune-te la primele semne: leacul este pregătit prea târziu,
după ce relele s-au întărit prin lungi amânări. 
Dar pregătește-te în grabă și nu te risipi în orele care vor veni. 
Cel care nu este astăzi, mâine va fi mai puțin sănătos.
Amorul dă sfaturi tuturor și găsește alimente în întârziere.

(Va urma) 

Acestea am spus eu. Cupidon ca aurul a mișcat aripile strălucite
și mi-a spus: „Îndeplinește opera expusă mai înainte!”. 

Veniți la lecțiile mele, tineri decepționați,
pe care al lor amor i-a trădat în orice fel. 
Învățați să fiți sănătoși, prin ceea ce ați deprins să iubiți: 
aceeași mână vă va aduce și rana și remediul. 
Pământul hrănește ierburile salutare și însuși hrănește 
pe cele dăunătoare
și trandafirul este mereu cel mai apropiat de urzică.
Aceeași suliță tesaliană care, odinioară, produsese o rană
în dușmanul herculian,
a adus și leacul pentru rană. 
Dar credeți aceste lucruri, spuse bărbaților,
chiar și vouă, copile: oferim arme pentru tabere diferite. 
Dacă este ceva dintre acestea care nu duce la foloasele voastre, 
totuși, printr-un exemplu, poate învăța multe. 
Subiectul este folositor ca flăcări sălbatice să se stingă
și inima să nu mai fie sclavul viciului său. 

Phyllis ar fi trăit, dacă eu aș fi fost maestrul
și pe care drum ar fi plecat de nouă ori, 
mai adesea s-ar fi întors. 
Nici Dido murind nu ar fi văzut din cea mai înaltă cetățuie 
că Dardanii ar fi pornit corăbiile pe mare, 
nici durerea nu ar fi înarmat împotriva inimii sale, pe mama
care s-a răzbunat pe bărbat, cu pedepsirea de sânge a părtașului 
(aliatului). 

Prin arta mea, Tereus, deși Filomela îl plăcea,
nu ar fi meritat, prin crimă, să devină pasăre. 

Dă-mi pe Pasife: va renunța la iubirea pentru taur. 
Dă pe Fedra: amorul ei incestuos se va stinge. 
Ni-l înapoiară pe Paris: Menelaus o va avea pe Elena, 
nici troienii nu vor cădea prinși în mâinile grecilor. 
Dacă nelegiuita Scylla ar fi citit notele noastre, 
stofa de purpură ar fi fost fixată capului tău, Nise.

Cu mine conducător, oameni, înfrânați-vă iubirile dăunătoare
și corabia cu prieteni să meargă de-a dreptul. 
Atunci, trebuia să fie citit Naso, când au învățat să iubească, 
același Naso va trebui citit și după. 
Apărătorul statului va despovăra de suferințe inimile prăbușite:
faceți orice pentru liberarea lor!
Pe tine te rog, cântând, Phoebe, inventatorul poeziei și al forței 
tămăduitoare, 
ca triumful tău să fie aproape de noi. 
(Va urma)

Veniți la lecțiile mele, tineri decepționați,
ale căror amoruri au fost trădate, în orice fel, 
învățați să vă vindecați! 
Numai o singură mână vă aduce rana și leacul.
Pământul hrănește ierburile salutare, 
în același timp cu ierburile otrăvitoare
și urzica se dezvoltă, alături de trandafir.
Această rană - sulița din lemn a lui Pelion, 
pe care tot ea o făcuse fiului lui Hercule, 
tot ea, din dragoste o cicatriza. 
(Variantă: Lancea lui Ahile cicatrizând rana 
pe care ea însăși (lancea) o făcuse fiului lui Hercule). 

Dar tot ceea ce eu spun băieților,
vă privește și pe voi, tinere fete, 
credeți-mă! 
Aici se dau arme ambelor tabere.
Dacă folosirea lor nu vă convine, 
dacă printre aceste precepte sunt unele a căror folosință
nu vi se pare necesară, exemplul pe care vi-l vor oferi 
va putea foarte bine să vă instruiască, 
să stingă o flacără crudă, 
să libereze sufletul de o servitute rușinoasă, 
iată obiectivul util pe care vi-l propun. 

Phylis ar fi trăit, 
dacă eu aș fi fost maestrul 
și dacă ea a mers de nouă ori pe malul mării, 
ea ar fi revenit aici, după aceea, mult mai des. 
Didon muribundă nu a văzut,
de la înălțimea palatului său, 
flota troienilor pusă în mișcare
și disperarea nu ar fi opus deloc o mamă denaturată 
împotriva copiilor săi, 
care vărsa astfel propriu sânge, 
pentru a se răzbuna pe un soț trădător. 

Cu tot disprețul Filomelei, 
Terra, grație mie, 
nu ar fi meritat deloc, printr-o crimă, 
să fie schimbată în pasăre...
Dă-mi-o pe Fașifa ca elevă 
și ea va înceta să iubească un taur, 
dă-mi-o pe Phedra și flacăra sa incestuoasă se va stinge;
încredințează-mi-l pe Paris 
și Menelau o va păzi pe Elena 
și Troia nu va cădea în mâna grecilor.

Dacă neîndurătoarea Scylla ar fi citit versurile mele, 
capul tău, o Nisus, și-ar fi păstrat părul fatal de purpură. 

Înăbușiți amorurile funeste,
urmați-mi sfaturile și barca noastră
și pasagerii vor călători cu siguranță 
spre port. Atunci când vă încearcă dragostea, 
trebuie să-l citiți pe Ovidiu. 
În fiecare îndrăgostit rănit, 
eu văd un client. 

(Va urma) 
 

Cel care, dacă nu va înceta, are de gând să piară de un amor nenorocit, 
să înceteze și nu vei fi autorul niciunei morți.
Și ești copil, nu ai nevoie decât să te joci: 
joacă-te! Se potrivesc, pentru anii tăi, puterile gingășiei. 
Lasă-i tatălui tău vitreg grija luptei 
cu sabia și cu lancea ascuțită și învingător
să se întoarcă, acoperit de sângele unui mare masacru. 
Tu cultivă artele materne, ale căror răni încântătoare 
nu au îndoliat niciodată părinții. 
Face ca poarta să fie sfărâmată într-o ceartă nocturnă 
și o cunună bogată să decoreze ușile. 
Îndeamnă pe băieți și pe copile timide să se întâlnească pe ascuns
și pe un tânăr îndrăgostit, dat afară, într-un fel jalnic, 
să cânte complimente, prin ușorul insensibil al ușii.
Îți sunt de ajuns aceste lacrimi, iar, în privința morții, 
vei fi fără învinuire. Vei avea mulțumire de lacrimi, 
fără crimă de sânge. Nu te învoi
ca torța ta să aprindă ruguri avide. Torța ta merită mai mult
decât să fie făcută din aviditatea focurilor funerare. 
Astfel, aceasta-i pledoaria mea. 
Ascultându-mă, Cupidon își mișcă aripile aurite 
și-mi spune:
Termină scrierea pe care ai proiectat-o!

(Va urma)