Vei fi văzut dacă altul apreciază ierburile rele ale pământului tessalian,
că este plăcut să beneficiezi de meșteșugurile magice.
Această cale a farmecelor este veche; Apollo al nostru 
arată o operă nevătămată de vreun vers sacru.
Eu conducător umbra nu va fi îndemnată să meargă înainte
în mormânt, nu anul va rupe pământul de versul celui ticălos, 
nu holda va trece peste alte ogoare,
nici, pe dată, cel care face să pălești
nu va fi al pământului lui Phoebus. 

(Va urma)

Când vei fi ieșit odată (din sfera iubirii, n.m. și a celor) o sută de mângâieri 
ale iubirii
și vei lăsa în urmă și proprietatea de la țară și tovarășii și drumul lung, 
socotește că nu este suficient să te depărtezi: amorul lipsește dulce, 
când pierde puterile și cenușa este fără foc. 
Dacă nu te vei grăbi să te întorci la minte,
cineva se va găsi să poarte armele crude ale rebelului Amor 
și te vei întoarce avid și dorind 
și te vei opri (din nou, în capcana lui Cupidon, n.m.).  

(Va urma) 

Țăranul culege strugurele copt 
și musturile curg sub piciorul gol. 
În anumite răstimpuri, apucă-te să culegi ierburile retezate (cosite)
și să cureți, cu un pieptene rar (greblă), ogorul tuns. 
Însuși poți sădi, în grădinile udate, o plantă,
însuși poți conduce undele unui izvor. 

Va fi venit altoirea: drege creanga să primească ramul
și pomul să stea blând printre străini. 

De la un timp, sufletul a prins să se încânte 
de aceste plăceri 
și Amor l-a părăsit, cu aripile neputincioase. 

Sau dezvoltă-ți cultul de a vâna: adesea, ar fi dispărut nedemn
Venus, învinsă de sora lui Phoebus - 
când pe-al tău câine, cu ager miros, îl asmuți după iepuri,
când plasele țin, în juguri atractive, vânatul.
Sau înspăimântă cerbii cu diverse curse
sau să faci să cadă mistrețul, împuns de lance. 

Peștele, care roade cu o gură rea de foame,
se depărtează cu hrana, 
împreună cu aceste arame încovoiate cu momeli foarte mari. 

(Va urma)

Astfel vine și rămâne acest copil (Cupidon, n.m.)...
Ceea ce place acestuia poate să cedeze.
Câmpurile și preocuparea de a le cultiva încântă inimile.
Poruncește ca taurii îmblânziți să supună gâturile lor poverii (jugului),
ca plugul să rănească pământul dur.
Acoperă cu pământ semințele cerealelor -
acestea ogorul ți le înapoiază cu multă dobândă. 
Privește ramurile pomilor, îndoite de greutate;
cu greu poartă povara care a rodit. 
Contemplă râurile care dispar într-un murmur plăcut,
privește oile păscând o iarbă fertilă.
Iată! căprițele atacă râpa stâncoasă și bolovanii porniți - 
deja se vor întoarce la iezii lor cu ugerele pline.
Păstorul intonează un cântec dintr-un flaut neegal
și nu lipsesc câinii însoțitori, o gloată zeloasă. 

Într-o parte, alte înalte păduri răsună de tunete
și mama se tânguiește că lipsește vițelul său.
Când roiuri fug de fum, pune dedesubt un vas,
ca să iei din știubei mierea de care este plin 
(variantă: ca nuielele să libereze mierea de care sunt îndoite).

Toamna dă poame și vara este frumoasă pentru recolte. 
Primăvara furnizează flori. Inima este despovărată de foc. 


(Va urma)