Te invoc, divin Phoebus, tu, inventatorul medicinei și al poeziei,
fii profesorul meu! Poet și doctor pe rând,
eu cer ajutoare. Nu ești tu zeul tutelar al acestor două arte?
Când lanțurile nu sunt încă destul de bine strânse
și voi vă căiți că iubiți, opriți-vă de la primii pași!
Înăbușiți în fașă acest rău care se naște 
și care încă de la intrare este nociv.  

Totul se șterge cu timpul; timpul omoară motivele,
el schimbă iarba fragedă în spice fertile. 
Acest arbore, ale cărui ramuri răspândesc asupra trecătorilor
o umbră vastă, 
nu a fost, atunci când a fost plantat, decât un mic răsad.
Atunci, putea fi ușor smuls, dar acum, 
când este în deplinătatea forțelor sale, 
se sprijină netemător pe puternicele sale rădăcini.
Îndrăzniți să vă întrebați inima care este obiectul dragostei voastre
și scuturați jugul care vă va răni într-o zi. 

(Va urma)