Narcisele albe oglindesc fețele 
blondelor țărăncuțe...
Cele galbene sunt ca niște sori vegetali, 
care luminează traseul albinelor, 
ieșite cu noaptea în cap,
la cules de nectar. 

O! și porumbelul 
ciugulește, înfometat,
firimituri din curte. 

Poteca leagă impulsul,
de a mă sălta ca aburul din tristețe,
de propria lui concretizare,
dar zeița Aurora mi-a luat-o înainte 
și toarnă, din ulcica de lut, 
roua peste flori.
anume pe mine, cel de abur, 
izbit cu fruntea de pragul rece 
al aerului matinal. Eu însumi mă văd, 
răsfrânt ca melancolia, în atâtea corole.