Butonul de panică / El boton de panico de Gela Enea, Editura Neuma, 2023, București , 138 p.
Carte de versuri, ediție bilingvă, română – spaniolă (Traducerea aparține Laurei Cătălina Dragomir).
Conform titlului, Butonul de panică, există momente în viață, când este nevoie să apeși butonul de panică, iar dacă nu intervine nimeni să te ajute, atunci „da / e timpul să mori” (nu e nevoie). Constatarea este afirmată în speranța că, totuși, nenorocirea nu se va întâmpla, datorită ajutorului venit din partea, măcar a unui semen. Momentele extreme, când slăbiciunile proprii sunt mai clare decât lumina zilei, ar fi, pentru Gela Enea:
- impresia că lumea îi scapă printre degete,
- teama ca, după moartea lui Stalin,
- metodele acestui dictator să nu fi fost perpetuate de către adepți (temerea justificată, din păcate), să te prăbușești în tine „cum te-ai prăbuși / de la etajul 10 al unui bloc” (bea ilioșca),
- flăcările de deasupra Ucrainei (frica mea a murit în flăcări – a supraviețui paroxismului traumei echivalează anihilării oricărei frici),
- întrebările despre o eventuală revedere cu bărbatul iubit, precum: „dacă te-ai întâlni cu mine peste 20 de ani / și nu m-ai recunoaște baricadată între riduri și fire de păr alb / ai avea îndrăzneala să spui ești neschimbată?”,
- eșuarea unor dorințe simple în realitatea ireversibilă („mi-aș fi dorit să nu mă strige copilul meu / cu pseudonime / să-mi zică simplu mamă”, mi-aș fi dorit o viață perfectă).
De asemenea, conștientizarea consumului inutil pentru „paiațele din lanul tău de lacrimi” (butonul de panică) duce la o dezamăgire fără margini, ale cărei proporții sunt greu de controlat.
(Va urma)