În emisiune, prof. N. Marinescu și-a amintit de o discuție purtată cu mine, acum ani buni, când eu îi spuneam că noi avem cel mai vechi document în limba română (datat la 1521*), iar, în Anglia, pe la aceeași perioadă, Shakespeare monta piese pe scena teatrului său privat… Discuția (din anii trecuți) a rămas în coadă de pește. Totuși, i-am replicat (în emisiune), datorită operei eminesciene, am ajuns la nivelul literaturii universale, într-un timp scurt, ca dovadă a talentului scriitorilor noștri. Efortul lui Eminescu a fost continuat de generația monarhică – este de subliniat demersul teoretic, susținut în revista și cenaclul Sburătorul, de către Eugen Lovinescu (propagatorul modernismului la noi). Dl. N. Marinescu a mers mai departe: că lui Eminescu nu i-a păsat de nimic și a scris – fapt, desigur adevărat – și ar fi cazul ca scriitorii de astăzi să lase totul deoparte și să se dedea pasiunii. Nu este vorba despre aceasta – l-am întâmpinat pe senior – , ci despre percepția cărții. Scriitorii de astăzi nu sunt cu nimic mai prejos decât aceia din etapele anterioare, ba dimpotrivă, sunt chiar mai informați. Problema este cum ajunge cartea la public.

Legat de Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung…. Este cel mai vechi document în limba română (limba română exista deja pe la anul 600 post Christum) și conține o avertizare, dar dacă este să facem comparații, din proximitatea noastră geografică, atunci bulgarii nu ar mai avea nicio șansă, într-un asemenea raport de ce făceau unii sau alții în Evul Mediu, pentru că ei s-au format ca popor în anul 1600, când (la noi) Mihai Viteazul emitea actul Unirii. Și bulgarii se mândresc și ei cu poetul (cel mai mare poet al lor) Hristo Botev (care nu era deloc „străin” de România).