În Skopje, se știe despre România.

Vânzătorii ambulanți de ochelari de soare sau de curele (din piele) afirmau cu bucurie că au mulți clienți români – cunoșteau și câteva cuvinte din limba noastră.

Pe podul ce duce spre bazar, pe stânga, sunt niște gherete cu diverse suvenire. M-am oprit în dreptul unui pictor de stradă. M-am tocmit asupra unei pânze originale, semnate de el, pe care pretindea zece euro. El însuși mi-a confirmat că are foarte mulți clienți români; există o comunitate însemnată în Skopje de români, recunoscuți în oraș drept „vlahi”.

Nu am mai achiziționat pânza respectivă, întrucât, atunci când am revenit, a doua zi, pictorul nu mai era – plecase acasă ori la serviciu –

și, pe seară, nu am mai ajuns acolo.

(Va urma)