Definiție

Textul nonliterar reprezintă produsul observării realității și al convertirii acesteia în informații. Așadar, scopul principal al oricărui text nonliterar va fi cel informativ.

Prin memorialistică se înţelege totalitatea lucrărilor care includ memorii, amintiri, jurnale, note de călătorie, confesiuni.

Memorialistica se situează la graniţa dintre ficţiune şi nonficţiune.

Trăsături generale:

• Referentul este real.
• Are funcţie informativă şi estetică.
• Înregistrează o experienţă personală.
• Se foloseşte ca procedeu rememorarea (întâmplări, persoane, gânduri, sentimente, emoţii etc.).
• Sunt relatate fapte de viaţă.
• Uneori, autorul recreează realitatea trăită şi atunci textul se apropie de ficţiune prin folosirea modurilor de expunere.
• Limbajul poate fi conotativ. (Acest lucru depinde de formaţia persoanei care scrie.)

Din punct de vedere formal, textul memorialistic poate avea o structură aparte: paragrafe lungi, consemnarea locului şi a datei la care s-a petrecut un eveniment şi descrierea lui succintă, textul poate fi însoţit de fotografii, desene, schiţe, flori presate etc.

Specii:

Jurnalul – trăsături:

• notaţii zilnice;
• folosirea timpului prezent;
• trăiri autentice;
• caracter intim, subiectiv.

Amintiri – trăsături:

• rememorări ale unor evenimente întâmplate demult;
• caracter intim, subiectiv;
• stări de nostalgie.

Notele de călătorie – trăsături:

• consemnarea unor impresii zilnice din timpul unei călătorii;
• informaţii diverse, din diferite domenii, îmbinate cu descrierea unor emoţii;
• identificarea unor trăiri, a unor observaţii cu privire la timp, societate, civilizaţie.

Confesiunea – trăsături:

• Prezintă gânduri, idei, sentimente, experienţe personale din viaţa unei personalităţi.
• Prin intermediul confesiunilor se poate reconstitui atmosfera în care scriitorul şi-a format personalitatea, aspecte legate de biografie, prieteni, modul de a gândi, lecturile care l-au influenţat etc.

Trăsăturile textelor nonliterare

• au caracter nonficțional, bazându-se astfel numai pe aspecte ce aparțin realității cotidiene;
• scopul lor este reprezentat atât de informarea cititorului, cât și de transmiterea și inducerea unor credințe sau convingeri;
• nu sunt expresive, deși unele specii (de exemplu, reclamele) cuprind jocuri de cuvinte și figuri de stil pentru a atrage atenția receptorului;
• prezintă o formă corectă, îngrijită a limbii;

Tipuri de texte nonliterare

1. Textul memorialistic  

Textul memorialistic constituie consemnarea retrospectivă a unor întâmplări la care autorul a luat parte. Acest tip de text se prezintă sub forma unei sinteze între istorie și confesiune, fiind formulat la persoana întâi, marcă a subiectivității. Adeseori, textele memorialistice au și valoare artistică.

Trăsăturile textului memorialistic

– Înregistrează o experiență autentică, întâmplările fiind relatate și trăite anterior de către autorul însuși

– În cazul cronicii memorialistice, se întâlnesc și relatări ale experienței altor oameni, nu doar cea a autorului

– Alături de jurnal, biografie și autobiografie, el reprezintă o scriere personală

– Instanțele comunicării (personajul, autorul și naratorul) se regăsesc în aceeași persoană

– Identitatea celor trei instanțe ale comunicării generează funcția referențială a textului memorialistic  

Exemplu: „Voiam să trec printre semeni neluat în seamă. Să fiu crezut un adolescent urât și plicticos, și, cu toate acestea să am cugetul și sufletul desprinse din stâncă.