Privind această fotografie, mă întreb dacă domnul, grăbit ca o vijelie, se va opri să-i acorde prioritate doamnei (celei întoarse cu spatele), atunci când, peste o clipă, se vor fi intersectat.

Bărbatul acela va fi avut în gând, ca noi, astăzi, ideea unei destinații, iar în corp, oboseala mersului pe jos…

Din expresia feței, deduc intenția lui de a se fi oprit s-o lase pe doamnă să treacă (uitați-vă ce pantofi de calitate poartă femeia!).

Blonda tunsă scurtă (cea care se vede venind înspre obiectivul aparatului de fotografiat) pare extrem de sensibilă: zâmbește cuiva de pe trotuarul celălalt.

Copilul acela din cărucior va fi fost (mult mai târziu, în anii 90, de exemplu, când el va fi având vârsta de șaizeci de ani) contemporanul nostru. Mulți dintre noi (mai cu seamă cei din Cluj – Napoca) se poate să fi trecut pe lângă el, de atâtea ori. Sau cine știe ce destin va fi având…

(Va urma)