Auzisem despre a vedea Clujul de sus… Pentru o asemenea priveliște, am comandat un taxi, prin aplicația Bolt. O Dacia portocalie (am fost anunțat) va veni la statuia lui Avram Iancu.

Taximetristul era extrem de volubil: „Ia, spunea, dacă ăsta merge mai încet, o s-o iau în stânga, pentru a ajunge mai repede la destinație. Pentru mine este important să nu vă ocolesc, știți? De unde sunteți?”.

În timp ce mașina urca pe străduțe înguste și în zig-zag, șoferul îmi vorbea despre planul lui Boc*: „15 minute”. „Vă recomand să vizitați și Turnul Croitorilor… Deși GPS arată să vă duc în dreapta, încolo, eu vă las aici, în fața acestui hotel, de unde se vede întregul oraș”.

Avea dreptate…

După ce am făcut fotografii, m-am așezat pe banca unui parc de joacă… O mămică ținea de cărucior și-i cânta odraslei vesele, alta discuta încet cu o adolescentă, iar pe terenul de baschet: tată și fiu se întreceau în aruncări la coș.

Mi-am analizat pozele. Neavând ce mai face, am chemat un taxi: de data aceasta, mașina era marca Toyota (hibrid). Și acest șofer era la fel de vorbăreț ca precedentul: eram uimit, fiindcă mă așteptam ca transilvănenii să fie mai mofluzi și mai reținuți la vorbă, dar nicidecum. Mi se povestea, de către acest al doilea taximetrist – un bărbat slăbuț, care bătea cam înspre 40 de ani – despre anumite categorii sociale: despre cei care transportă pâine: „Ei duc pâine dimineața, iar în jurul orei 12,00, și-au încheiat treaba. Salariul lor este în jur de 4000 de lei”. L-am întrebat despre Toyota, care era nouă: că a cumpărat-o de la un prieten, care a adus-o din America, via Letonia (parcă – în orice caz, o țară din zona aceea), întrucât nu se aplică taxe. Cam în jur de 20000 de euro am dat pe ea”.

M-a lăsat la Turnul Croitorilor, în față. Am coborât într-un soare intens, a cărui strălucire mi-a readus în piept bucuria de a explora orașul, pe care, de fapt, îl revedeam după 25 de ani. Până am intrat în Turn, am tot plimbat șocul, de la un gând la altul: Ce mult vorbesc ardelenii! Nu aș fi crezut!

Obs*.

Despre Boc, i-am menționat că nu-l pot uita ce rău mi-a făcut mie, ca simplu cetățean, când a fost premier: ce senin anunța faptul că ne va tăia salariile (iar ei – aveam să aflăm cu toții ulterior – prosperau). Cel mai mult mă indignau intervențiile politice televizate, care deveneau un prilej de a da ei lecții poporului. Asta mă interesa pe mine? Ori ei nu trebuie să aibă somn, până nu rezolvă situațiile, astfel încât traiul cetățenilor să fie îmbunătățit, oricât se poate de mult). Acestea erau gânduri de-ale mele. Am așteptat să aud ce mai spune taximetristul, care-mi devenise și ghid turistic: „Vă recomand să vizitați și Turnul Croitorilor” etc.

(Va urma)