Aș vrea să te mai țin captivă-n ochii mei, cu nesaț te caut, dar tu, rătăcitoare, te pierzi prin spații străine, fără aura pe care o port în mâini, pentru a prinde momentul, să ți-o așez pe creștet.
Cum să te fur din ritmul tău de viață? Nu am bidiviu să încalec, să te răpesc într-o noapte, toți sunt în herghelia ta - i-ai prins, le-ai pus căpăstru. Dă-mi unul și din șa am privi lava de aur a raiului coborând, din cer spre mine, topindu-mi suferința, așa, cum ai bate din palme.