Morile toceau porumbul,
umflând sacii țăranilor ca pe niște guși.
Războaiele țes pânza
pe care o vor purta oștenii,
atenți la mărul din spațiul amintirii -
le poate deștepta o idee nouă despre atracție.
Confortul a crescut la marginea cerului.
Îngerul aplaudă izbânda cercetașilor,
pregătiți de altă furtună.
În tumultul vremilor,
se arată mecanismele de ieri ale sufletului.
Operele scriitorilor la un loc
vor corespunde sentimentelor din ateliere.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”