În apartament, am dat drumul aerului condiționat, însă nu face față.
Mă întind pe jos, unde mi-e un pic mai răcoare și aștept, cu un volum de versuri în mână, cel puțin ora 16, ca să știu că soarele s-a întors cu fața mai mult spre nemărginire și ne-a mai lăsat și pe noi în pace.
Nu am scăpare, nici după duș... Pielea nu mi se usucă niciodată. Parcă ard sobe în aer.
Îmi pun laptopul pe genunchi, să-i dau înainte, cu lucrul la teză.
O, de-aș putea, aș dresa cucul din ceas, care, la fiecare oră, Domnului să-i ceară și ploaie de vară.
