Pe seară, am mers în partea nouă a orașului, pentru a intra în mall-ul de acolo. În drumul parcurs pe jos, am zărit Teatrul Sică Alexandrescu, pe care l-am fotografiat. Am simțit o emoție elevată la vederea clădirii.
La intrarea în mall, am manevrat acea ușă rotativă ca în filmele de comedie vechi, din anii ’20 ai secolului trecut, când protagoniștii se șicanau în cadrul ușii.
Pe scările rulante, am văzut fetele de la handbal, echipa Dunărea Brăila.
Nu am luat nimic din magazine. Eram și puțin dezorientat, din cauza amplorii interiorului și a mișcării continue a oamenilor.
Nu am mai revenit la hotel pe jos. Obosisem în plimbarea anterioară… Am luat un taxi. Șoferul era destul de ursuz. L-am întrebat despre stadion. Mi-a spus că nu mai există.
— Nicio șansă! mi-a replicat (după ce i-am mărturisit că sunt din Craiova și sper la… campionat). Va umbla Jiji la arbitri și tot ei vor lua campionatul.
Câtă dreptate! Dar am bănuit că are dreptate, încă de când l-am auzit.