Cum poate-un înger, cândva purtând lumina,
Să cadă-n bezna fără de sfârșit?
Oare nu-i parte-n taina de granit
Ce-a modelat și steaua și țărâna?

Lucifer – foc din miezul cel slăvit –
Se mistuie, ori arde-n veșnicie?
Și Domnul n-a zărit, în pavăză vie,
Scânteia mândriei ce-a încolțit?

Iar profeția Fiului cel sfânt
Din care clipă-n lume s-a rostit?
Ce rost avea să-și ia un trup de lut?

N-a înțeles divinul ce-i pământ?
Ori a voit, prin El, să fiu sortit
Să-nfrunt ispitele – și să n-o fi putut?